Ce înseamnă personalitate istorică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " personalitate istorică": conducător al unui stat, al unui popor etc

" �Situatia lui politica nu e inca bine definita pentru un moment. Nu se stie ce va ajunge Take lonescu. Oricum ar fi, acest deputat al Craiovei e pentru parlamentul roman o adevarata podoaba�.
Omul superior care scria aceste randuri, care el insusi e o ilustratie a vremii noastre, nu s-a amagit. Gh. Panu1 a prevazut bine viitorul tanarului deputat din Craiova. Acest tanar si-a facut el insusi o situatie deosebita, care nu se poate confunda in gramada, ci trebuie distinsa; azi se impune ca o personalitate politica de cea mai inalta marca. Toti aceia cari fac politica serioasa in tara aceasta sunt legati sa-l puna in randul intai, sau al amicilor, sau al adversarilor; sa se rezeme pe dansul cu incredere, sau sa se teama de el.
Amicitia lui Alexandru Lahovari2 a fost pentru d. Take lonescu un mare noroc."
Take ionescu poezie de Ion Luca Caragiale

PERSONALITÁTE, personalități, substantiv feminin

1. Ceea ce este propriu unei persoane și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul personal de a fi al cuiva. vezi individualitate. Premiantul întîi la toate. Dobă de carte, fără un dram de personalitate. C. PETRESCU, Î. II 127. Un fond oarecare de personalitate primă rămîne negreșit, cel puțin așa se zice, dar acest fond este așa de subtil. MACEDONSKI, O. IV I 46. Coșbuc e un adevărat poet, care nu imitează, ci-și resfringe în creațiile sale propria personalitate poetică. GHEREA, ST. Hristos III 277. Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. Întreprinderile și organizațiile economice dobîndesc personalitate juridică din momentul înregistrării.

2. Persoană care are însușiri deosebite într-un anumit domeniu de activitate și care, identificîndu-se cu aspirațiile maselor, contribuie la progresul societății. Frămîntările lui [Tolstoi] renasc sporite în raport cu uriașa-i personalitate și experiența vieții. SADOVEANU, E. 230.

3. Persoană care deține o funcție importantă în viața politică, culturală sau științifică. Nu-i place să știe în guvern personalitatea arogantă a colonelului. CAMIL, PETRESCU, O. II 261. Promit că vei reuși a deveni o personalitate în Paris. ALECSANDRI, O. P. 130. Cultul personalității vezi cult1.

4. (Învechit) Aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane. Cînd un om... și-au însușit dreptate a găsi personalități într-o producere literară este dator a-și sprijini zicerea cu dovezi. RUSSO, S.

8. Fabulile mele de tot nevinovate Nu se ating de nimeni, n-au personalitate. De vă găsiți în ele, îmi pare foarte bine. ALEXANDRESCU, M. 257.
       • (Azi în expresie) A face personalități = a recurge, în cursul unei dispute, la amănunte din viața particulară a cuiva pentru a-l jigni.