 | as |
|
| Personalitate [ per-so-na-li-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU personalitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului personalitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru personalitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERSONALITATE: PERSONALITÁTE, personalități, substantiv feminin 1. Ceea ce este propriu unei persoane și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul personal de a fi al cuiva. vezi individualitate. Premiantul întîi la toate. Dobă de carte, fără un dram de personalitate. C. PETRESCU, Î. II 127. Un fond oarecare de personalitate primă rămîne negreșit, cel puțin așa se zice, dar acest fond este așa de subtil. MACEDONSKI, O. IV I 46. Coșbuc e un adevărat poet, care nu imitează, ci-și resfringe în creațiile sale propria personalitate poetică. GHEREA, ST. Hristos III 277. Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. Întreprinderile și organizațiile economice dobîndesc personalitate juridică din momentul înregistrării. 2. Persoană care are însușiri deosebite într-un anumit domeniu de activitate și care, identificîndu-se cu aspirațiile maselor, contribuie la progresul societății. Frămîntările lui [Tolstoi] renasc sporite în raport cu uriașa-i personalitate și experiența vieții. SADOVEANU, E. 230. 3. Persoană care deține o funcție importantă în viața politică, culturală sau științifică. Nu-i place să știe în guvern personalitatea arogantă a colonelului. CAMIL, PETRESCU, O. II 261. Promit că vei reuși a deveni o personalitate în Paris. ALECSANDRI, O. P. 130. Cultul personalității vezi cult1. 4. (Învechit) Aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane. Cînd un om... și-au însușit dreptate a găsi personalități într-o producere literară este dator a-și sprijini zicerea cu dovezi. RUSSO, S. 8. Fabulile mele de tot nevinovate Nu se ating de nimeni, n-au personalitate. De vă găsiți în ele, îmi pare foarte bine. ALEXANDRESCU, M. 257. • (Azi în expresie) A face personalități = a recurge, în cursul unei dispute, la amănunte din viața particulară a cuiva pentru a-l jigni. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERSONALITATE: PERSONALITÁTE, personalități, substantiv feminin 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) și o distinge ca individualitate conștientă și liberă; ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. • Personalitate juridică = calitatea de subiect de drepturi și obligații a unei organizații. 2. Persoană cu aptitudini și cu însușiri deosebite, cu autoritate și prestigiu, care aduce o contribuție valoroasă în domeniul social-politic, cultural-științific etc. ♦ Personalitate istorică = conducător al unui stat, al unui popor etc. care prin activitatea sa exercită o influență apreciabilă asupra destinelor acestora, asupra desfășurării evenimentelor. Cultul personalității = divinizarea reprezentanților puterii bisericești și laici, sacralizarea acestei puteri. 3. Persoană (1) care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personaj (1). 4. (Astăzi rar; mai ales la plural ) Aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din limba franceza personnalité, germana Personalität. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONALITATE: PERSONALITÁTE substantiv feminin 1. ceea ce caracterizează o persoană, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltării depline și al valorificării sociale a însușirilor persoanei. 3. (juridic) calitatea de subiect cu drepturi și obligații. ♦ personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 4. om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate. ♦ personalitate istorică (sau politică) = conducător a cărui activitate exercită o influență puternică asupra desfășurării evenimentelor istorice; cultul personalitateății = tendința de a acorda unei personalități calități de infailibilitate, un rol exagerat și exclusiv în făurirea istoriei. (< limba franceza personnalité, germana Personalität) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERSONALITATE: PERSONALITÁTE, personalități, substantiv feminin 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. • Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 2. Persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale, care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într-un anumit domeniu de activitate. 3. Persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personaj (1). 4. (Astăzi rar; mai ales la plural ) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din limba franceza personnalité, germana Personalität. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONALITATE: PERSONALITÁTE substantiv feminin 1. Ceea ce caracterizează o persoană și o deosebește de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (juridic) Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 2. Om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate (știință, artă, viață social-politică etc.). 3. (Rar; la plural ) Cuvinte jignitoare, aluzii tendențioase la adresa cuiva. [plural -tăți. / conform limba franceza personnalité, italiana personalità]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru personalitate: *personalitáte forme (mlat. personálitas, -átis). Caracteru de a fi personal, de a se distinge de alțiĭ: personalitatea unuĭ savant, uneĭ opere. Parțialitate, părtinire: judecătoru trebuĭe să fie lipsit de orĭ-ce personalitate. Personagiŭ, persoană ilustră: pin acea operă el a devenit o personalitate. Iron: cine-ĭ această ridiculă personalitate? plural Insulte, ofense, atacurĭ cu vorba: lăsațĭ personalitățile, nu facețĭ personalitățĭ! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru personalitate: personalitate forme 1. ceeace aparține esențial persoanei, ceeace o caracteriză: a avea sentimentul personalității sale; 2. caracterul celui ce e personal: personalitatea unei opere; 3. plural vorbe ofensătoare în contra unei persoane anumite: a face personalități; 4. personaj: personalitățile politicei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONALITATE: PERSONALITÁTE personalitateăți forme 1) Totalitate de trăsături morale și/sau intelectuale proprii unei persoane, prin care aceasta se individualizează. 2) Persoană cu aptitudini și calități morale deosebite; persoană marcantă. personalitate politică. [G.-D. personalității] /<fr. personnalite, germana Personalität Forme diferite ale cuvantului personalitate: personalitateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONALITATE: PERSONALITATE s. 1. (psihologie) persoană. 2. personaj. (O personalitate marcantă.) 3. individualitate, originalitate. (personalitate unui artist.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru personalitate: personalitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat personalității; plural personalități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru personalitate: personalitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat personalitắții; plural personalitắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Personalitate: Personalitate ≠ impersonalitate Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PERSONALITATE' PERSONALICÉSCpersonalicéștePERSONALÍSMPERSONALÍSTPERSONALITÁTEPERSONALIZÁPERSONALIZÁREPERSONALIZÁTpersonalménte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Personalitate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului personalitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PERSONALITÁTE personalitateăți forme 1 Totalitate de trăsături morale și/sau intelectuale proprii unei persoane, prin care aceasta se individualizează. Personalitate politică. O personalitate marcantă. Personalitate unui artist. O personalitate marcantă. Personalitate unui artist. |
GRAMATICA cuvântului Personalitate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului personalitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Personalitate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE personalitate? Vezi cuvântul personalitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul personalitate?[ per-so-na-li-ta-te ] Se pare că cuvântul personalitate are şase silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Personalitate Inţelegi mai uşor cuvântul personalitate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexePersonalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică Azi în expresie A face personalități = a recurge, în cursul unei dispute, la amănunte din viața particulară a cuiva pentru a-l jigni Personalitate juridică = calitatea de subiect de drepturi și obligații a unei organizații ♦ Personalitate istorică = conducător al unui stat, al unui popor etc Cultul personalității = divinizarea reprezentanților puterii bisericești și laici, sacralizarea acestei puteri ♦ personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică ♦ personalitate istorică sau politică = conducător a cărui activitate exercită o influență puternică asupra desfășurării evenimentelor istorice; cultul personalitateății = tendința de a acorda unei personalități calități de infailibilitate, un rol exagerat și exclusiv în făurirea istoriei Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică ♦ juridic Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Personalitate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Prieteni la cataramă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul personalitate are forma: personalități
