Ce înseamnă A avea gura împuțită ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A avea gura împuțită ": A fi un mincinos Expresia în context: Pe urmă s-a dus spre peretele împopoțonat cu icoane, zăbovind mult timp, în picioare în fața acestora, în timp ce din gura sa împuțită izbucni un puhoi de sudalme turcești. (citat din Octavian Soviany) La ce bună însă, când mintea-mi stă chircită și vine un altul, cu gura împuțită? Si zice vrute și nevrute, iar eu, un cască-gură, îl las în curtea-mi, în a casei bătătură! (http://www.art-emis.ro/)

" La inceput i-a fost greu Profirei sa creada o asemenea blestematie. Albinele ei sa se dea la apucaturi atit de nelegiuite! Nu se putea: erau, de buna-seama, tot niste hotoaice venite de aiurea, care savirseau asemenea fapte. Ca sa dovedeasca adevarul, a trebuit sa stea citeva ceasuri de pinda la urdinisul unui buduroi, presarind cu un somoiog muiat in faina lucratoarele ce intrau si ieseau fara rost si in mare neorinduiala. Albinele insemnate astfel cu praf alb, in loc sa zboare la pajisti si sa se intoarca, incarcate, la matca lor, alergau de-a dreptul la miere de-a gata pe la ceilalti stupi, de unde ieseau alungate si urmarite de stapinele furioase, care, la rindul lor, se strecurau hoteste pe la vecine, sa-si indestuleze fara truda camara. Din ginganiile blinde si cuminti de odinioara ajunsesera acum niste muste hoate, lenese si nerusinate, numai biziit fara nici o treaba. Nu le mai pasa de puiet, ci se imbuibau ele de miere. Uitasera de roit si lasau sa se inmulteasca misuna trintorilor. in schimb, isi asasinau reginele. Astfel se pierdu nefolosita toata primavara intr-o invalmaseala, o dihonie si o nebunie care adusera saracia si ruina prisacii.
Dar n-a fost de ajuns atit. Curind s-a pornit printre ele o bolesnita. Albinele, toropite, nu mai puteau zbura. Slabe, sfrijite, cu aripile ofilite ca niste frunzulite zburlite de bruma, ele tindaleau pe acoperisurile uleielor, de unde cadeau jos, moarte. Profira le aduna cu matura si le ardea in foc, cum o invatasera oamenii, ca sa stavileasca molima. Nici roinita inflorita, nici isopul amestecat cu indrusaim si busuioc inmuiat in aiasma n-a fost de folos. Si un miros ca de hoit imputit incepu sa duhneasca din stiubeiele ciumate.
Acum, biata vadana alerga vaicarindu-se nauca de la popa la invatator dupa povete, caci prisaca era singurul ei avut, din care isi tinea copiii. Popa si invatatorul deschideau carti, puneau tacticos ochelarii si citeau Dar molifte si sfaturi se dovedcau fara putere si de prisos. Nimic nu se impotrivea raului, si repede stupina ajunse in paragina. in stiubeiele care nu se mai puteau apara se asezasera moliile de ceara si se cuibarisera soarecii. Singurul leac tamaduitor, isi dau cu parerea oamenii, era sa le dea foc. Citiva stupi mai voinici, care vuiau inca incetisor a viata, trimitind arar cite o albina sa cerceteze gradinile, se stingeau si ei. Si, asta, in pragul verii, cind teii atirnau coplesiti de arome si salcimii se clatinau ingreuiati de miresme."
Schitul de ceara poezie de Vasile Voiculescu

ÎMPUȚIT adjectiv

1. acrit, acru, alterat, descompus, fermentat, înăcrit, stricat, (învechit și popular) searbăd, (regional) mocnit, sărbezit, (prin Maramures) scopt. (Aliment .)

2. clocit, răsuflat, stătut, trezit, (regional) mocnit, zăcut, (prin Moldova) băhnit, (prin Moldova și Bucovina) bîhlit. (Apă .)

3. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livresc) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv ...