Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BRODÍ, brodesc, verb IV.
1. tranzitiv (Construit cu pronumele feminin «o» eu sens neutru; uneori determinat prin «bine») A o nimeri bine, a o potrivi, a o scoate (ca din întîmplare) bine la capăt, a ieși bine (dintr-o încurcătură); (determinat prin «rău») a nu nimeri cum trebuie sau cum și-ar dori cineva, a ieși rău, a da greș. Stau în loc să mă gîndesc Cum să fac s-o mai brodesc. VISSARION, B. 95. La fugă Că mi-a tulea, Dar în fugă N-o brodea: De măceși Se încurca, Mărăcini îl înțepa ...
Alte expresii înrudite sau asemănătoare 
