Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
cucută substantiv feminin [Atestat: LB / V: cătă, câtă / Plural: te și (rar) uți / Etimologie: moștenit din latinescul *cucuta] 1 (Șîc -mare) Plantă erbacee, otrăvitoare, din familia umbeliferelor, cu miros urât, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată în medicină Si: (reg) buciniș, duduie, iarba călugărului (Conium maculatum). 2 (Pfm; îe) A fi ca o A fi foarte slab. 3 (Pfm; îe) A mâncat A înnebunit. 4 (Bot; reg) Crucea-pământului (Lycopodium clavatum). 5 (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium) ...