Ce înseamnă A fi cu nărav despre oameni ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A fi cu nărav despre oameni ": A fi capricios, dificil; a fi încăpățânat Expresia în context: Nora cea răsfățată mâncă pe nerăsuflate, da și de muncit, o ținea tot înainte, era fată cu nărav […] (CRISTEA SANDU TIMOC) Degeaba o ponosea el pe Simonetta că e cu nărav rău și spurcată și în slujba satanei […] (despre R. POPESCU)

" Bun e preotul nou parca,
Dar ii cu narav sucit:
Vrea biserica s-o-ntoarca"
Un preot proimperial poezie de Carare Petru

" gol, stuchit, flamand, batut!
Am si un narav de mic,
si-s la mana cu lipic:"
Iancu Tiganul poezie de Nicolai Costenco

NĂRÁV, năravuri, substantiv neutru

1. Deprindere rea, obicei rău. vezi cusur, patimă. Nu-i mai rămăsese din vechile năravuri decît patima jocului de cărți și beția. VLAHUȚĂ, O. A. 154. Vedeți bine că nu-l ducem noi la spînzurătoare numai așa de flori de cuc, să-i luăm năravul. CREANGĂ, P. 332. Lupul își schimbă părul, dar năravul ba.
♦ Obicei al unor animale de a da din picioare, a mușca etc. Sui, cuconașule... n-are nărav dobitocul, jos nu te dă. CONTEMPORANUL, III 827.

2. (Învechit și regional, la pl ...