Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CIOMÁG, ciomege, substantiv neutru Băț gros (noduros), uneori cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bîtă. vezi măciucă, ghioagă. îmbrăcat în cămașă și ițari albi, cu căciulă mare și țuguiată, înfundată pînă pe ochi și cu ciomagul de corn mai mare decît el, mergea șuierînd printre dinți un cîntec, pe care și-l făcuse singur din trișcă. BUJOR, S. 80. În timpii cei mai primitivi, ciomagul a servit omului drept armă pentru a se apăra de fiarele sălbatice. DEMETRESCU, O ...