Ce înseamnă a da încolo, încoace sau pe ici, pe colo, la deal, la vale?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a da încolo, încoace sau pe ici, pe colo, la deal, la vale": a merge de colo până colo; figurat a se frământa, a încerca în toate chipurile

" Si iata prin urmare,
Ca la aceasta eu nu-ti pot da ascultare.
"
Epigrama poezie de Alecu Donici

" Atatati de-mpotrivire ei se lupta ne-ncetat,
Si izbanda le e slava cu care s-a-ncununat.**
Scrie! scrie! iata-ti legea ce trebuie sa urmezi,"
Dlui grigorie alexandrescu poezie de Alecu Donici

DA2, dau, verb

I. I. tranzitiv

1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi.
       • Expresia: A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. A(-și) da bună ziua (sau bună seara, binețe etc.) = a (se) saluta.
♦ A pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva.
       • locuțiune verbala A da cu chirie = a închiria. A da cu (sau în) arendă = a arenda. A da (cu) împrumut = a împrumuta. A da înapoi = a înapoia, a restitui. A da în primire = a) a preda; b) (familial) a muri.

2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte.
       • Expresia: A da ceva în (sau pe din) două = a împărți în două părți egale; a înjumătăți. A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit.
♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare. A da cuiva o problemă de rezolvat.
       • Expresia: A da cuiva de lucru = a) a însărcina pe cineva cu o muncă; a procura cuiva o ocupație; b) a cere cuiva un mare efort.

3. A încredința pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva.
       • Expresia: A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât.

4. A pune pe cineva în posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui.

5. A pune pe cineva la dispoziția cuiva.
       • Expresia: (popular) A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu...

6. A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu...
       • Expresia: (familial) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că prețuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (reflexiv) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (reflexiv; rar) A nu se da pentru mult = a se declara mulțumit cu...
♦ A oferi, a plăti.

7. A vinde. Cum dai merele?

8. A jertfi, a sacrifica.
       • Expresia: A-și da viața = a-și jertfi viața din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Îmi dau capul, spune cineva pentru a-și arăta deplina certitudine asupra unui lucru.

9. A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi.
       • Expresia: A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... A da pe gât (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o dată, în cantități mari).
♦ A trimite sau a așeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. L-a dat la școală.
♦ A mâna, a duce un animal la păscut, la iarbă etc.

10. A așeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziție sau direcție. Își dăduse pe ochi pălăria rotundă.
       • Expresia: A da la (sau într-o) o parte = a îndepărta. A da ușa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg ușa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desființa.

11. (În expresie și locuțiune) A da pe piatră = a ascuți. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da găuri = a găuri. (regional; despre țesături) A da în undă = a spăla, a clăti. A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara școlii. A da o telegramă = a expedia o telegramă. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc.) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere. A da viață = a naște; a făuri; figurat a anima, a însufleți. A da însemnătate = a acorda atenție. A-și da (cu) părerea = a-și expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; figurat a grăbi, a zori. A da la mână = a pune la dispoziția cuiva, a înmâna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (reflexiv, despre lupte) a se desfășura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva).

12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face.
♦ (Despre oameni) A produce, a crea.
       • Expresia: A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc.

13. A provoca, a prilejui, a cauza.

14. (Urmat de verb ca: „a cunoaște”, „a înțelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa.
       • Expresia: A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva).

15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti.
       • Expresia: Ș-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost strașnic! Ce-o (sau cum a) da târgul și norocul = cum se va nimeri. (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârșit, în cele din urmă.
♦ intranzitiv (În practicile superstițioase; în expresie) A da în cărți (sau cu cărțile) = a prezice viitorul. 16. (Împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A-și da sfârșitul (sau sufletul, duhul sau obștescul sfârșit) = a muri. A da raportul = a raporta.
       • Expresia: A da (un) examen = a susține un examen în fața unui examinator; figurat a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe.

II. intranzitiv

1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „din” sau „cu”) A face o mișcare (repetată) conștientă sau reflexă. Dă din mâini.
       • Expresia: A da din umeri = a înălța din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare. A da din gură = a vorbi mult.
♦ intranzitiv și tranzitiv A o ține întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.).
       • Expresia: (intranzitiv; fam.) Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acțiuni.

2. A spăla, a unge, a vopsi, cu...

3. A lovi, a izbi, a bate.
       • Expresia: (Despre două sau mai multe persoane) A-și da cu cotul sau (tranzitiv) a-și da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-și) atrage atenția, a-și face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil.
       • tranzitiv I-a dat o palmă.
♦ A trage cu o armă de foc. Am învățat să dau cu pușca.
♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... Calul fugea de da cu burta de pământ.

4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca.
       • Expresia: A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo; figurat a se frământa, a încerca în toate chipurile. A nu ști încotro să (sau, tranzitiv, s-o) deie (sau dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze. (tranzitiv) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba.
♦ A se abate, a trece (pe la...).
       • Expresia: A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte).

5. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „de” sau „peste”) A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni.
       • A da de fund = a ajunge până în fund; prin extensie a ajunge la capăt, la sfârșit1. A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da de dracu = a o păți. A da de rușine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o rușine (sau un necaz etc.)
♦ tranzitiv (regional) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa.

6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde.

7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la...
♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la...
♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre...

8. A nimeri în..., a intra, a cădea în...
       • Expresia: A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost.
♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în... Îi dă părul în ochi.
       • (Despre lumină) A cădea într-o direcție oarecare.

9. (În expresie) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. (Despre frunze, muguri etc.) A ieși, a se ivi, a apărea.
       • Expresia: A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata să se sufoce din cauza unui efort prea mare.
♦ (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A ieși afară din vas din cauza cantității prea mari.
       • Expresia: (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas.

10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face.

11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... Dă să plece.

III.

1. reflexiv și intranzitiv (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni.
       • Expresia: A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; figurat a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (reflexiv și tranzitiv) A (se) da jos = a (se) coborî.
♦ reflexiv A se așeza undeva.

2. reflexiv și intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „la”) A se năpusti, a se arunca asupra cuiva.

3. intranzitiv A se deda la..., a fi înclinat spre...

4. reflexiv (Urmat de determinări ca: „pe gheață”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcție, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna.
       • Expresia: A se da în vânt după... = a-și da toată osteneala să obțină ceva; figurat a ține foarte mult la cineva sau la ceva.

5. reflexiv A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva.

6. reflexiv A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva.
♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva.

7. reflexiv A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, copleșit de...

8. reflexiv A nu opune rezistență; a ceda.
       • Expresia: A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda.
♦ (învechit și fam.; despre armate, cetăți, comandanți) A se preda, a se supune.

9. reflexiv (regional; urmat de determinări introduse prin prepoziție „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la muncă.
       • Expresia: A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva.

10. reflexiv (În expresie) A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale: prezent industrie dau, dai, dă, dăm, dați, dau; imperfect dădeam și dam; perfectul simplu dădui (regional dedei și detei); m. m. ca perf. dădusem și dasem (regional dedesem și detesem); prezent conjunctiv persoană 3 să dea (regional să deie).]

– latina dare.