eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a da sau a lăsa uitării pe cineva sau ceva?

Care e a da sau a lăsa uitării pe cineva sau ceva?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a da sau a lăsa uitării pe cineva sau ceva":
a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească de cineva sau de ceva, a se sili să uite






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" uimita
Si in veci a ei uitare =i dispre sa nu va-nghita?
Dar de c`nd neru=inarea, spuma frazelor umflate"
Delendum poezie de Alexandru Vlahuta

" Drumul drept spre Hristos aratandu-l.
In adanca uitare au trait Pr uncul sfant
Pan’ la varsta de cer hotarata,"
Noaptea nasterii poezie de Alexei Mateevici
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
UITÁRE, uitări, substantiv feminin

1. Faptul de a uita1 și rezultatul lui; lipsa oricărei amintiri. Uitarea este leac al multor dureri pe pămînt. SADOVEANU, O. VII 117. Au cine-a spus că depărtarea E soră dreaptă cu uitarea? CERNA, P. 120. Acei ce vă-nălțară pieiră în uitare. BOLINTINEANU, O. 186.
       • (Poetic) Ca mîini, pe urma ta, uitarea crește, Ușor ca liniștea de fulgi cînd ninge. PĂUN-PINCIO, vezi 86.
       • Uitare de sine = a) visare, reverie. Așa-și petrecu... vacanția aceasta, Arareori frigurile îl biruiau și-l smulgeau de tot din această fericită uitare de sine. VLAHUȚĂ, N. 24; b) nepăsare față de interesele proprii. În această uitare de sine... stă moralitatea artei. GHEREA, ST. Hristos II 58.
       • Expresia: A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și mai amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite; a uita. Generația lui însă l-a lăsat uitării. SADOVEANU, E. 104. Las întunecatei uitări durerile și bucuriile mele de pînă acum. VLAHUȚĂ, O. A. 224. O! gondolă iubită! noi lumii dăm uitare! ALECSANDRI, P. I 165.
♦ Rătăcire morală. Toate aceste cîștiguri ale momentelor ei de uitare îi făcură groază. GANE, N. I 110.

2. Neant, neființă. Generații după generații s-au perindat ca frunzele toamnelor, căzînd în uitarea morții. SADOVEANU, E. 76. Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării. EMINESCU, O. I 175.