eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a fi, a se arăta sau adverbial a se purta drăguț cu sau față de cineva?

Care e înțelesul expresiei a fi, a se arăta sau adverbial a se purta drăguț cu sau față de cineva?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a fi, a se arăta sau adverbial a se purta drăguț cu sau față de cineva":
a fi gentil, amabil, curtenitor, prevenitor, serviabil



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Sloi de gheata-n miez de vara.
Oh! dragut barbatul meu,
Ajuta-ti-ar "
Muierusca din Brasau poezie de Vasile Alecsandri

" 75 De langa maicuta ta, In mani straine vei intra, Nu stii peste ce vei da, Ca orice strainatate Nu are nici o dreptate.
80 Nu stiu ce sa zic eu De acel dragut al tau Ca tot el te sfatuieste.
Vai de cela ce iubeste Si nu se invredniceste 85 Sa castige ce-au dorit Sa fie-a lui ce-au iubit."
In ani douazeci si sase poezie de Mihai Eminescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DRĂGÚȚ1, -Ă, drăguți, -e, adjectiv Drăgălaș, atrăgător, grațios, plăcut; (cu notă afectivă) iubit, scump, drag. Toți făceau haz de drăguța negresă... privită ca o minune, o ciudățenie a naturii. BART, E. 383. Drăguții miei frățiori! De nu s-ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mîncat! CREANGĂ, P. 25. Dar mi-i jele... Că drăguții ochișori, Frumușei și negrișori, Or fi de lacrimi izvor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 311.
       • A fi, a se arăta sau (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi gentil, amabil, curtenitor, prevenitor, serviabil. Și chiar frumoasa trebuie să se arate drăguță, În tot ceea ce el dorește, bineînțeles cuviincios. CAMIL PETRESCU, T. III 383. (Formulă de politețe) Fii (atît de) drăguț și... = ai bunătatea și..., te rog.
       • Expresia: Drăguț doamne = dragă doamne, vezi drag2. Ferește-mă, drăguț-doamne, De grădina cu frăgari. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 432.
       • (Adverbial) Nicăieri ca acolo nu se petrecea mai drăguț. M.

I. CARAGIALE, C. 118.
       • (Substantivat, urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Drăguțul de el! ▭ Stîmpărîndu-și setea, se puse la o drăguță de umbră, la care ai fi șezut săptămîni întregi. BOTA, P. 30. Să aducă porumbul și meiul cu banița ca să-și îndestuleze... drăguțele lui de pasări. MACEDONSKI, O. III 50. Vine și drăguța de noapte. RETEGANUL, P. I

11. (Ironic) Cînd mă lăsa de capul mieu, făceam cîte-o drăguță de trebușoară, ca aceea. CREANGĂ, A. 70. Îi trase o drăguță de palmă. RETEGANUL, P. IV

11. (Neobișnuit; forma masculină întrebuințată și la feminin) Te-oi face eu să iei un drăguț de femeie care nu se mai află! CREANGĂ, P. 161.