Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
CLORÚRĂ, cloruri, substantiv feminin Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică.
• Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorură mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil.
– Din limba franceza chlorure.
