eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a fi certat cu justiția?

Care e înțelesul expresiei a fi certat cu justiția?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a fi certat cu justiția":
a nesocoti legile în mod sistematic



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Precum eterul de usoara,
Dar am o certa presimtire:
Ne vom vedea si-a doua oara."
Villon poezie de Carare Petru

"
care ma certa ca fac atatea epigrame
lui Nigrim, pe care l-am ucis cu cea"
Raspuns unui amic poezie de Cincinat Pavelescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CERTÁ, cert, verb

I.

1. reflexiv reciproc. A se lua la ceartă, a discuta cu glasul ridicat, cu aprindere (adesea cu vorbe grele și cu imputări aspre); a se sfădi, a se gîlcevi. Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute! COȘBUC, P. I 174. Ei mergînd alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață. EMINESCU, O. I 97. Cîinii osul ca s-apuce, corbii stîrvul ca să-mpartă, Boierii ca să robească, unii cu alții se ceartă! HASDEU, R. vezi 41. În loc de-a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerit să ne-nțelegem ca. doi oameni de treabă? ALECSANDRI, T. I 328.
       • (Poetic) Flori și stele Se certau noaptea-ntre ele. ALECSANDRI, P. II 177.
       • Expresia: A se certa furcă vezi furcă.

2. reflexiv reciproc. A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi (cu cineva). Pentru-un rîs al ei se ceartă, Și din joc se prind feciorii La trînteli. COȘBUC, P. I 98.

3. tranzitiv A mustra, a dojeni (uneori cu vorbe grele, cu imputări aspre). vezi ocărî. Mama mă tot ceartă Și tata-i supărat, Și-n ochii mei se uită Toți oamenii din sat. COȘBUC, P. I 61. Și ca certat-apoi și-a pus Privirile-n pămînt. COȘBUC, P. I 281. Împăratul o mai certa cîteodată, din care pricină împărăteasa nu era mulțămită cu starea ei. RETEGANUL, P. II 27. Ileana Simziana... prinse a certa pe neguțător că o înșelase. ISPIRESCU, L. 25.
       • absolut (Rar) Ceartă, mamă, cu gura, Numai nu mai blestema. BIBICESCU, P. P. 94.

3. tranzitiv (Învechit și arhaizant, de obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A pedepsi. Dar acu vei verb reflexiv:ea cu oaste și război ca să ne cerți. EMINESCU, O. I 146. Te-am crescut d-atîta verb reflexiv:ane, Și n-avuși de ce te teme; Nici cu vorba Te-am mustrat, Nici cu palma Te-am certat. TEODORESCU, P. P. 668.
       • figurat Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte. EMINESCU, O. I 236.
       • (Cu privire la o vină) Zicu-i și Țăpeluș; că nu iartă Tîlhării, ci cu țapa le ceartă. BUDAI-DELEANU, Ț. 154.