eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a fugi de ceva sau de cineva ca dracul de tămîie?

Care e înțelesul expresiei a fugi de ceva sau de cineva ca dracul de tămîie?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a fugi de ceva sau de cineva ca dracul de tămîie":
a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva, pentru a evita situații neplăcute, penibile





Ce inseamna expresia      ă in literatură

"Privesc ca fascinate, in naos nepatruns
Dintre vestminte-odajdii mireasma de tamiie
Iti mai aduce-aminte de-nmormintari uitate, "
Intr-o biserica poezie de Virgil Gheorghiu

"
Se-nalta fumul de tamiie
De la jertfelnic la "
Iosif al UNGRO-VLAHIEI poezie de Tudor Arghezi
Definiție din
Dicționarul etimologic român
tămîie, substantiv feminin –

1. Substanță rășinoasă, oliban. –

2. Lingușire. –

3. (argotic) Plictiseală, urît, lehamite.

– Variante Banat tămîńe. Mr. θimnamă, megl. tămǫnă. greacă θυμιάμα (Miklosich, Fremdw., 133; Roesler 577; Murnu 54; REW 8722, prin intermediul latina thymiama (Tiktin) probabil trecut la *thym(i)anea (Candrea), conform vezi sard. timangia (Azlori 322), logud. timanza, vezi limba franceza timoine. derivat directă din greacă, sau din limba slavă (veche) timijanŭ, conform limba bulgară, limba slovenă temjan, limba sârbă, Hristos tamjan, în limba maghiara tömjén (Cihac, II, 400; Conev 109), nu este posibilă fonetic. derivat tămîier, substantiv masculin (ienupăr, Iuniperus communis); tămîier, substantiv neutru (vas de tămîiat); tămîierniță, substantiv feminin (vas de tămîiat); tămîietoare, substantiv feminin (vas de tămîiat, femeie care tămîiază, bocitoare); tămîioară, substantiv feminin (violetă, Viola Jooi, Viola odorata); tămîios, adjectiv (cu gust aromat; parfumat, muscat); tămîioasă, substantiv feminin (viță de vie care produce struguri aromați; vin muscat); tămîiță, substantiv feminin (plantă, Chenopodium ambrosioides; Ch. botrys); tămîia, verb (a răspîndi fum de tămîie; a linguși); tămîiat, adjectiv (afumat cu tămîie; cherchelit, băut); tămîietor, substantiv masculin (lingușitor).