eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a purcede grea sau, rar, îngreunată?

Care e înțelesul expresiei a purcede grea sau, rar, îngreunată?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a purcede grea sau, rar, îngreunată":
a rămîne însărcinată





Ce inseamna expresia      ă in literatură

"

S-apoi, ca sa n-ai mustrare, nici vreodata sa ro=e=ti,
Inainte de-a purcede pe-ale crimei negre cai,
Cearca- i sabia in g`tul con=tiin ei tale-ntai!"
Carmacii poezie de Alexandru Vlahuta

" Ea ridica coifu-i; paru-i gratios, Ca lung fluviu d-aur se revarsa-n jos, Pe sub gene-i scantei doua lacrimele Cum sub nori lumina doua dalbe stele, Si rauritoare, p-al ei chip senin, Cad din roza-n roza si din crin in crin. Bunul domn o mustra pentru ce sa vie Sa-si expuie viata... Sa se-nturne-o-nvie. Rara-i frumusete reunea, rapiti, imprejuru-i bravii cei mai straluciti. Ea pricepe lesne cat era dorita. Despre-a lor simtire gratios profita. Smulge de la sanu-i o plapanda floare Umeda d-a sale line lacrimioare Si cu niste termeni dulci si rapitori

Ea vorbeste-ntr-astfel catre-adoratori:
— "Cine va purcede dup-aceasta floare, Uda de suspine si de lacrimioare,
ii voi da, pe viata si pe Dumnezeu, Mana si junetea sufletului meu!" Zice, — arunca floarea dincolo-n cetate Dincolo de santuri unde tunul bate. Zece bravi s-arunca dupa floarea sa Si-nca-o mie d-altii primilor urma."
Ziorina poezie de Dimitrie Bolintineanu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PURCÉDE, purcéd, verb

III. intranzitiv (Popular și arhaizant) A se pune în mișcare, a porni la drum; a pleca. Cum au purces spre Vatra Dornei, au intrat într-o strălucire de soare cătră amiază. SADOVEANU, B. 152. Luîndu-mi rămas bun de la părinți, am purces cu bunicul spre Pipirig. CREANGĂ, O. A. 44. Purceseră către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. BOLINTINEANU, O. 441.
       • (Despre lucruri, fenomene văzute în mișcare) A începe, a se porni. După o săptămînă purceseră ploile. C. PETRESCU, Î. II 242. Frăgarul își îndoaie coapsa, Iar de prin văi purcede vîntul. GOGA, P. 25. Urieșii munți cu vîrf urile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele și se revarsă pîrăiele. CREANGĂ, O. A. 95.
       • figurat În straturi florile-s trudite: un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, P.

7.
♦ A porni la o acțiune, a începe. Mult mă bucur cînd văd că purcedem la fapte. VORNIC, P. 38. O dată cu cel dintîi dezgheț, căutătorii de comori au purces la treabă. C. PETRESCU, A. 109.
       • Expresia: A purcede grea (sau, rar, îngreunată) = a rămîne însărcinată. Le-a spus toată întîmplarea, cum a purces grea. RETEGANUL, P. V 79. Din momentul acela ea purcesă îngreunată. EMINESCU, N.

4.
♦ A proceda (într-un anumit fel). Eminescu nu purcede nici o clipă ca un simplu adunător de curiozități, mai noi sau mai vechi. BENIUC, P. 25. Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe calea constatării faptelor simple. CARAGIALE, O. III 217.
♦ (Despre acțiuni, stări) A lua naștere, a izvorî, a proveni. Astea-s fapte care trebuie să ne îndrepte gîndul la rădăcina din care or purces toate. DEMETRIUS, vezi 134. Toate de la dînsa au purces. Ea-i capu răutăților. SADOVEANU, O. VIII 186. Aceste nemulțumiri purcedeau... din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426.

– Forme gramaticale: perfectul simplu purcesei, participiu purces.