eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala popular, în legătură cu modul de a ține sau de a purta un sugaci la țîță?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adverbiala popular, în legătură cu modul de a ține sau de a purta un sugaci la țîță?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala popular, în legătură cu modul de a ține sau de a purta un sugaci la țîță":
la piept, la sîn, sugînd





Ce inseamna expresia      ă in literatură

"

Te-ai instrainat de mine, mama,
nu-mi mai dai din tita de mancare,
ci din mana,"
A-mi da din mana de mancare poezie de Nichita Stanescu

"Da
Si o tita era
Evanghelia, iar cealalta "
Sacul cu cartofi poezie de Vasile Voiculescu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ȚÎ́ȚĂ, țîțe, substantiv feminin

1. Mamelă. Puiul de lup, cînd dă de sînge, lasă țîța lupoaicei și e lup! DELAVRANCEA, O. II 116. Adormiți fiind purceii cu țîța în gură, voinicul băgă mîna binișor și apucă un purcel. ISPIRESCU, L. 129. M-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-o dată laptele cel de văpaie albă a țîțelor ei. EMINESCU, N. 24. Plumbul, intrînd subt țîța stîngă, a frînt o coastă. NEGRUZZI, S. I 29.
       • Locuţiune adverbiala (Popular, în legătură cu modul de a ține sau de a purta un sugaci) La țîță = la piept, la sîn, sugînd. Simion Lungu, beat-leucă, răzimat de un colț de masă, își înjura nevasta care stătea lîngă el, în picioare, cu un copilaș la țîță. REBREANU,

I. 34. Se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țîță și altul, de verb reflexiv:eo patru ani, de mînă. id. R. I 176. Pe coastele dealurilor se văd... femei rătăcind cu pruncii la țîță. RUSSO, O. 34.
       • Copil de țîță vezi copil (2).
       • locuțiune adjectiv (Despre o femeie) Cu țîță = care alăptează. Mama cu țîță să nu umble cu canforă... că pe urmă îi înțarcă țîța. ȘEZ. VI 59.
       • Expresia: A da țîță = a alăpta, a da să sugă. Dați-i nițică țîță băiatului meu... Hulpav, frate-meu se repede și suge. STANCU, despre 232. Copilul pînă nu plînge, mă-sa nu-i dă țîță. ȘEZ. I 218. (Despre o femeie) A avea țîță = a avea secrețiune suficientă de lapte pentru a-și alăpta copilul. (Atestat în forma țiță) Dar ai țiță de ajuns? CONTEMPORANUL, IV 390.

2. Compuse: (botanică) țîța-caprei = a) barba-caprei, vezi barbă; b) plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunzele alungite și cu florile galbene-aurii (Tragopogon orientalis); țîța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului, vezi ciuboțică; țîța-vacii = a) varietate a viței de vie care produce struguri cu boabe cărnoase și alungite (Vitis); razachie; b) ciuboțica-cucului, vezi ciuboțică; c) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene așezate în umbelă la vîrful tulpinii (Primula elatior).

3. (Popular) Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. verb reflexiv:ei un ulcior cu țîță ori un ulcior cu flori de smalț albe pe burtă. STANCU, despre 43.

4. (Popular) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor; țîțînă (2).