eSursa - Dictionar de sinonime

Ce înseamnă a schimba cîte o vorbă sau un cuvînt, sau cîteva vorbe sau cuvinte?

Care e înțelesul expresiei a schimba cîte o vorbă sau un cuvînt, sau cîteva vorbe sau cuvinte?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a schimba cîte o vorbă sau un cuvînt, sau cîteva vorbe sau cuvinte":
a sta puțin de vorbă

Ce inseamna expresia      Folosită in literatură

" S-un vis fantastic urmaresc,
Se schimba lumea ca prin far mec
S-o vad asa cum o doresc!"
Suo tempore poezie de Alexandru Macedonski

" Imbranceste inainte lacomiile trupesti,
Si pe cand se schimba vorbe si se bea cu prisosinta,
Pe metalice tripede ard parfumuri arapesti."
Ospatul lui Pentaur poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SCHIMBÁ, schimb, verb

I. tranzitiv

1. A înlocui ceva sau pe cineva cu altceva sau cu altcineva. Le schimba [porumbeilor] apa și împrăștia pe pămînt... grăunțele. PAS, Z. I 130. Intră în odaia din dreapta și-și schimbă broboada. SADOVEANU, B. 30.
       • reflexiv pasiv Sus, pași grei făceau să răsune șlepul. Se schimbau sentinelele. DUMITRIU, N. 137.
       • Expresia: A schimba scrisori = a coresponda. (reflexiv pasiv) Între doi inși... s-au schimbat următoarele scrisori. MACEDONSKI, O. III 112. A schimba (cîte) o vorbă (sau un cuvînt), sau (cîteva) vorbe (sau cuvinte) = a sta puțin de vorbă. Au schimbat cîteva vorbe repezi, apoi, cînd în sală s-a făcut liniște, a vorbit din nou Lupu. GALAN, Z. R. 26. Schimbăm cîte un cuvînt noaptea. SAHIA, N. 116. Coborîră în Calea Victoriei fără a schimba un cuvînt. REBREANU, R. I 43.
       • (Obiectul care ia locul altuia se introduce prin prepoziție «cu», «pe», «întru») Studenta... schimbă cartea de anatomie pe un roman. C. PETRESCU, Î. II 216. Cum fură ei schimbați cu niște căței. SBIERA, P. 114. Să nu schimb a ta coroană într-o ramură de spini. EMINESCU, O. I 146.

2. A da, a ceda un obiect, un bun pentru altul, a face schimb.
♦ A da o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constînd din alte monede.

3. A da unui lucru altă formă, alt aspect, altă înfățișare, altă valoare; a modifica, a transforma, a preface. Îi ajunsese la ureche că țăranii umblă să schimbe ce-a fost în trecut. REBREANU, R. I 255. Dar timpul, care schimbă toate, adusese rînduială și la gurile Dunării. BART, E. 322.
       • Expresia: A schimba foaia = a-și modifica purtarea față de cineva,
       • reflexiv Îți place cum s-au schimbat lucrurile? Acuma găsești de toate la magazin. DAVIDOGLU, M. 82. Nu se putea domiri... cum de în cîteva zile s-au schimbat astfel locurile? ISPIRESCU, L.

9. Pînă la Tecuci verb reflexiv:emea se schimbă cînd spre vînt, cînd spre ploaie; pulberea și glodul se luptă pe rînd asupră-mi. RUSSO, O. 144. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «în») Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ISPIRESCU, L.

9. Palatul... s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului. CREANGĂ, P. 89. (expresie) Se schimbă vorba, se zice cînd intervine ceva care modifică o situație. De la Neamț la Fălticeni și de la Fălticeni la Neamț era pentru noi atunci o palmă de locuțiune Dar acum se schimba vorba: o cale scurtă de două poște, de la Fălticeni la Neamț, nu se potrivește c-o întindere de șase poște, lungi și obositoare de la Iași pînă la Neamț. CREANGĂ, A. 116.
♦ (Despre oameni) A-și modifica firea, glasul, conduita. Dragă, schimbă-ți purtarea, Dacă verb reflexiv:ei să fii a mea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 422.
       • reflexiv Trec verb reflexiv:emile și cu ele se schimbă și oamenii. ANGHEL, PR. 107. Ăst somn nu prea-mi place și o să i-o spui.

– Ba să-ți cauți treaba, că mănînci trînteală, S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi. ALEXANDRESCU, P. 65. (expresie) A se schimba la față sau (tranzitiv) a schimba fețe vezi față (I 1).

4. A se îmbrăca cu alte rufe (curate) sau cu alte haine (decît cele purtate pînă atunci). Abia avui verb reflexiv:eme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67.
       • reflexiv Nurorile... plecară umilite în cămările lor, ca să se schimbe. ISPIRESCU, L. 40. Fă-mă, doamne, țîntă-n grindă, Să văz mîndra cînd se schimbă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 397. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau «în») Cu cămeașă albă m-am schimbat. SEVASTOS, N.

12.
♦ A da cuiva rufărie curată sau alte haine. Îi duce la sine în casă și-i schimbă în haine uscate, că ale lor toate erau ude. RETEGANUL, P. IV 76.
♦ (Învechit) A travesti. În stremțe mă-nvelește De mă schimbă calicește. ALECSANDRI, P. P. 137.

5. A muta dintr-un loc într-altul, a așeza în altă parte, a abate în altă direcție. Eu schimb privirea-n altă parte. PĂUN-PINCIO, P. 59. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste verb reflexiv:o limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă. EMINESCU, O. I 142. Soarele își schimbă locul Și apune roș ca focul. ALECSANDRI, P. II 19.
       • Expr- A schimba vorba (sau, mai rar, vorbirea, cuvîntul) = a abate convorbirea în altă direcție (pentru a evita un subiect neplăcut). Emilia încerca să schimbe vorba. C. PETRESCU, Î. II 235. Așa el schimbă vorbirea: Defăimă năpăstuirea. ALEXANDRESCU, P. 32. A schimba cîntecul (sau tonul, nota) = a vorbi sau a acționa altfel decît înainte. A schimba macazul vezi macaz.