eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a-și ieși sau a scoate pe cineva din răboj afară?

Care e a-și ieși sau a scoate pe cineva din răboj afară?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și ieși sau a scoate pe cineva din răboj afară":
a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă răbdarea; a se supăra






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Numai noduri, numai dare,
Unde ani si ger, raboj
Incrustara: cu satare!

d)"
Domnisoara hus poezie de Ion Barbu

" Ca-n suflet, fiecare semn
De pe raboj se schimba-n vers...

Privesc pe cei ce trec mereu
Pe jos, pe sus, pe strazi, prin gari -"
Spovedanii poezie de Ion Minulescu

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RĂBÓJ, răbojuri, substantiv neutru (Și în forma răbuș)

1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau în patru muchii, pe care se însemnau în trecut, prin crestături, diferite socoteli (numărul vitelor, zilele de muncă, banii datorați etc.). În mintea lui, ca pe un răboj, stau însemnate zilele de muncă, fălcile de arătură, de prașilă, de cosit și de secerat. VLAHUȚĂ, O. A. 356. Ciobanul ia legătura de răbușuri și înșiră de pe acest catastif al său care cîte oi are. EMINESCU, N. 142.
       • figurat De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le înseamnă pe răboj. EMINESCU, O. I 130.
       • Expresia: A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a(-și) pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea; a (se) supăra. Să nu mă scoți din sărite și să mă faci

– cîteodată

– să-mi ies din răbuș afară. CREANGĂ, P. 152. A lua (sau a da) pe răboj = a lua (sau a da) pe datorie. A șterge de pe răboj = a da uitării. A crede după răboj = a crede tot ce se spune. [Mama] crezîndu-le toate lăptoase după răbuș, cum i le spusesem eu... m-a lăudat. CREANGĂ, A. 61.

2. (Adesea figurat) Ceea ce se înseamnă pe răboj (1); socoteală, calcul. Urma să-i afle pe fiecare, la rînd, după răbojul întipărit în cuget. C. PETRESCU, A. R.

10. Pierdusem răbojul timpului. M.

I. CARAGIALE, C.

7. El ucisese atiția [urși] în viața sa, încît, nemaiavînd destule degete la mîni și la picioare ca să numere, le pierduse, cum am zice, răbojul. GANE, N. III 132.
       • Expresia: A i se uita cuiva răbojul = a i se uita cuiva numărul anilor, a-l uita moartea. Îmbătrînea mereu, de murit însă nu mai murea. I se uitase răbojul. ȘEZ. XII 115.

3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite.

– plural și: răboaje (GHICA, S. A. 31).

– Variantă: (Moldova) răbúș substantiv neutru