eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a strămuta cuiva fălcile sau căpriorii?

Care e înțelesul expresiei a strămuta cuiva fălcile sau căpriorii?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a strămuta cuiva fălcile sau căpriorii":
a lovi pe cineva cu putere în obraz





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Pe Lenuta nu o da
Si de noi n-o stramuta !
Dar feciorul cel mai mic,"
Blastam de mama poezie de George Cosbuc

" De flecare data, calugarul intors de la chinovie era inconjurat de toti, intrebat, ascultat cu evlavie, povestind despre corbii pe care ii vazuse cu ochii Iui aducind in cioc hrana schimnicului si de vulturul care-i tine de urit.
incetul cu incetul, dupa retragerea sihastrului, pe care lumea il credea surghiunit de dusmani, indeosebi de noul staret, marea manastire ajunse paragina. Poporul, care simtise bine unde ii stase pina atunci duhul si puterea, o parasea si se intorcea la popii lui de mir, la vraci si la solomonari. Rivna si credinta gloatelor ramin nesecate, se stramuta numai.
La durerea asta se adaugau si altele, cu osebire pagubele aduse turmei. Pina acum mersese cum mersese. Dar de cum iesise pusnicul pe poarta, jigadinile tabarira pe vite. Surul, lupul indraznet si fioros, nu mai avea teama. La trei-patru zile insfaca mielul sau oaia. Cine putea sa-i tie piept? Singur parintele Sofonie il punea ca pe o fiara a lui in fxiu, cum bunaoara sfintul Haralam-bie, leul. Asa spuneau calugarii ciobani alergind la staret, care, cu salele lui mursicate de coltii podagrei, ii intelegea prea bine, dar nu avea altceva sa le dea decit mina pufoasa de sarutat."
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
STRĂMUTÁ, strămút, verb

I.

1. reflexiv A se muta în alt loc, în altă parte. Cînd am ajuns la partea doua a abecedarului, m-am strămutat la altă școală.

I. BOTEZ, ȘC. 33. Sărind cu ciuta și cu capra, din pisc în pisc și din stîncă-n stîncă, cine ne oprește acum de a ne strămuta pînă și în munții noștri? ODOBESCU, S. III 86. Haida! să mă strămut acum de la Turnu tocmai la Bacău, în verb reflexiv:eme ce biata Săftica, după ce mă căutase pe la Cahul, venea să mă găsască în fundul Valahiei. ALECSANDRI, T. I 372.
       • figurat Pleoapele-mi căzură peste ochi și, în loc de întuneric, o puternică lumină îmi inundă privirea... iar închipuirea mea se strămută, într-o clipă, în alte lumi, în alte timpuri. HOGAȘ, M. N. 17.
       • Expresia: A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. O mîngîiere tot va rămîne în durerea voastră, că s-a strămutat de aici fără zbucium și îndelungă tortură. CARAGIALE, O. VII 28.
♦ tranzitiv A muta dintr-un loc în altul; a schimba locui. Ca întotdeauna, Vanea, soldatul, uitase să strămute dintr-o tunică în alta toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant. C. PETRESCU, Î. I

3. Nu cumva crezi tu că eu m-am hotărît să-mi strămut domiciliul. HOGAȘ, M. N.

9. Ion-vodă strămută scaunul țării la Iași. HASDEU,

I. vezi 32.
       • (Familiar, în fraze hiperbolice) Se scoală-n sfîrșit Mihăileanu turbat, aleargă pe scenă, află cine fusese «mișelul» și-i arde lui Iorgu cu sete cîteva perechi de palme de-i strămută căpriorii. CARAGIALE, O. III

11. Toate aceste suspinări mă fac să casc pîn-îmi strămut fălcile. ALECSANDRI, T. 1015.

2. tranzitiv (Învechit) A schimba, a modifica (gînduri, hotărîri, sentimente). Mai vîrtos nu căuta să strămuți încrederea ce bărbatul dumitale are în mine. NEGRUZZI, S. III 484. Judecînd iarăși nestatornicia omenirii și socotind mai înainte că cu lesnire poate să-și strămute hotărîrea, au găsit de cuviință ca să o însămneze într-un loc care pururea să-i fie subt vedere, spre aducere-aminte. DRĂGHICI, R. 187.
       • reflexiv pasiv Ascultă, Logofete! Scrie îndată aice pe hîrtia asta că întărim această hotărîre și poruncim să nu se strămute în veci. NEGRUZZI, S. I 306.

3. tranzitiv A schimba în altceva; a preface, a transforma. (reflexiv pasiv) Munca silnică se strămută în recluziune.