Definiție stramuta

Cautăm definiția cuvântului stramuta în mai multe dicționare

Definițiile pentru stramuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Verbul: a strămuta (forma la infinitiv)
A strămuta conjugat la timpul prezent:

eu strămut
tu strămuți
el ea strămută
noi strămutăm
voi strămutați
ei ele strămută

VEZI VERBUL a strămuta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂMUTA:
STRĂMUTÁ, strămút, verb

I.

1. reflexiv A se muta în alt loc, în altă parte. Cînd am ajuns la partea doua a abecedarului, m-am strămutat la altă școală.

I. BOTEZ, ȘC. 33. Sărind cu ciuta și cu capra, din pisc în pisc și din stîncă-n stîncă, cine ne oprește acum de a ne strămuta pînă și în munții noștri? ODOBESCU, S. III 86. Haida! să mă strămut acum de la Turnu tocmai la Bacău, în verb reflexiv:eme ce biata Săftica, după ce mă căutase pe la Cahul, venea să mă găsască în fundul Valahiei. ALECSANDRI, T. I 372.
       • figurat Pleoapele-mi căzură peste ochi și, în loc de întuneric, o puternică lumină îmi inundă privirea... iar închipuirea mea se strămută, într-o clipă, în alte lumi, în alte timpuri. HOGAȘ, M. N. 17.
       • Expresia: A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. O mîngîiere tot va rămîne în durerea voastră, că s-a strămutat de aici fără zbucium și îndelungă tortură. CARAGIALE, O. VII 28.
♦ tranzitiv A muta dintr-un loc în altul; a schimba locui. Ca întotdeauna, Vanea, soldatul, uitase să strămute dintr-o tunică în alta toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant. C. PETRESCU, Î. I

3. Nu cumva crezi tu că eu m-am hotărît să-mi strămut domiciliul. HOGAȘ, M. N.

9. Ion-vodă strămută scaunul țării la Iași. HASDEU,

I. vezi 32.
       • (Familiar, în fraze hiperbolice) Se scoală-n sfîrșit Mihăileanu turbat, aleargă pe scenă, află cine fusese «mișelul» și-i arde lui Iorgu cu sete cîteva perechi de palme de-i strămută căpriorii. CARAGIALE, O. III

11. Toate aceste suspinări mă fac să casc pîn-îmi strămut fălcile. ALECSANDRI, T. 1015.

2. tranzitiv (Învechit) A schimba, a modifica (gînduri, hotărîri, sentimente). Mai vîrtos nu căuta să strămuți încrederea ce bărbatul dumitale are în mine. NEGRUZZI, S. III 484. Judecînd iarăși nestatornicia omenirii și socotind mai înainte că cu lesnire poate să-și strămute hotărîrea, au găsit de cuviință ca să o însămneze într-un loc care pururea să-i fie subt vedere, spre aducere-aminte. DRĂGHICI, R. 187.
       • reflexiv pasiv Ascultă, Logofete! Scrie îndată aice pe hîrtia asta că întărim această hotărîre și poruncim să nu se strămute în veci. NEGRUZZI, S. I 306.

3. tranzitiv A schimba în altceva; a preface, a transforma. (reflexiv pasiv) Munca silnică se strămută în recluziune.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STRĂMUTA

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂMUTA:
STRĂMUTÁ, strămút, verb

I.

1. reflexiv și tranzitiv A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința.
• Expresia: (reflexiv) A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. (Transilvania; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. A-și strămuta fălcile = a căsca mult, tare.
♦ (juridic) A dispune o strămutare.

2. tranzitiv (învechit) A-și schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni.

3. tranzitiv (popular) A preface, a transforma.

– latina *extramutare (= transmutare).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STRĂMUTA

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂMUTA:
STRĂMUTÁ, strămút, verb

I.

1. reflexiv și tranzitiv A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința.
• Expresia: (reflexiv) A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. (tranzitiv; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. A-și strămuta fălcile = a căsca mult, tare.

2. tranzitiv (învechit) A-și schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni.

3. tranzitiv (popular) A preface, a transforma.

– latina *extramutare (= transmutare).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRĂMUTA

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂMUTA:
STRĂMUTA verb

1. a disloca. (A stramuta o populație.)

2. a (se) deplasa, a (se) muta, (învechit și regional) a (se) petrece. (Se stramuta dintr-un loc în altul.)

3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (învechit) a (se) premutarisi. (S-a stramuta cu slujba la Ploiești.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STRĂMUTA

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRĂMUTA:
STRĂMUTÁ verb vezi metamorfoza, modifica, muta, preface, preschimba, schimba, transforma.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

strămuta

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strămuta:
strămuta verb vezi METAMORFOZA. MODIFICA. MUTA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. TRANSFORMA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

strămuta

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strămuta:
strămutá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu strămút, persoana a treia singular: el / ea și plural strămútă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

strămuta

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strămuta:
strămutá (a stramuta) verb, indicativ prezent 3 strămútă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'STRAMUTA'

STRĂMURÁRE STRĂMURÁRIȚĂ strămuráș strămureá STRĂMUTÁ strămutăciós STRĂMUTÁRE STRĂMUTÁT strămutătór

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strămuta

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strămuta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

A strămuta o populație.

Se strămuta dintr-un loc în altul.

S-a strămuta cu slujba la Ploiești.

Strămutá a strămuta verb, indicativ prezent 3 strămútă.

GRAMATICA cuvântului strămuta?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strămuta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strămuta poate fi: verb,