Ce înseamnă adăpost antiaerian?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "adăpost antiaerian": loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene

" La adapost de griji si certe,
La adapost de om si lume.

In colt tacut de vreo Sahara,"
Castele-n Spania poezie de Alexandru Macedonski

" Si te-ai stins. Al putrejunei vierme roase-a tale ramuri,
Sub care prielnic dat-ai adapost at`tor neamuri!...
Totul ii azi din radacina p`na-n v`rf, din miez in"
La statua lui ioan eliade radulescu poezie de Alexandru Vlahuta

ADĂPÓST, adăposturi, substantiv neutru Loc ferit, care apără de verb reflexiv:eme rea, de arșiță, de primejdii etc.; construcție făcută în acest scop. vezi refugiu. [Copăceii din butoiașe] iarna erau băgați la adăpost călduț, acolo unde se păstrează și alte plante și alte flori. PAS, L. I 86. Oamenii stăteau tăcuți: în singurătatea cîmpiilor, în adăpostul șubred, plin de fum și de umbră. SADOVEANU, O. II 223. Doi licurici și-aprind sfiala în adăpostul de otavă. GOGA, P. 56.
       • figurat În ungherul unor crieri Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri! EMINESCU, O. I 134.
       • Adăpost antiaerian (adesea fără determinare) = loc special amenajat pentru apărarea (în timp de război) contra bombelor și a altor proiectile (aruncate de obicei din avion).
♦ Loc de azil, cămin. Am nevoie de adăpost și de hodină. SADOVEANU, N. forme 110. Bați cărări fără de rost, Rupt îți este straiul Și n-ai nici un adăpost... Parcă blăstămat ai fost Foc să-ți fie traiul! NECULUȚĂ, Ț. despre 111. Dar eu, ce fac tocmai acum la bătrînețe fără leac de adăpost? CREANGĂ, P. 175.
       • (Precedat de obicei de prepoziție «la») Protecție, ocrotire, apărare. verb reflexiv:eo douăzeci de țărani... ședeau pe vine la adăpostul zidului. DUMITRIU. B. forme 90.
       • Expresia: A (se) pune (sau a fi) la adăpost de ceva = a (se) adăposti; figurat a preveni un neajuns, a (se) feri de o amenințare. Satul Florești, împrăștiat ca toate satele de munte, se ascundea între coline, pus parcă la adăpost de verb reflexiv:emuri grele. BRĂESCU, vezi A. 110.