Ce înseamnă adverbial a sta sau a zăcea, a cădea polog?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "adverbial a sta sau a zăcea, a cădea polog": a sta sau a zăcea, a cădea grămadă

" Am dormit noaptea acolo, linga foc de buturugi.
A doua zi, dupa ce finul s-a zvintat, cosasii l-au intors cu furcile, s-au apucat la pologit, adica au strins finul din fiecare brazda, la mijlocul ei, facindu-l polog sau valatuc.
Dupa citeva zile am urcat iar la finete. "
Finul poezie de Vasile Voiculescu

"Palosul iute scotea
Si capete reteza, Tot polog ca mi-i facea
De galbeni ii culegea "
Vita catanuta poezie de Mihai Eminescu

POLÓG1, poloage, substantiv neutru

1. Cantitate de iarbă cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fîn sau de grîu secerat, înainte de a fi adunat sau legat în snopi. Frînți de mijloc, adunăm poloagele, legăm snopii. Soarele arde. Miriștea frige. STANCU, despre 191. În poiană bătrînul avea fîn în polog și venea să vadă dacă nu-i bun de strîns în căpiți. SADOVEANU, O. V 456.
       • Expresia: A zăcea (a sta, a cădea) polog = a sta răsturnat, culcat la pămînt, grămadă. Grîul cade polog. STANCU, despre 145. Oile-atunci grămădite cad jertfe polog laolaltă. MURNU, I 91.
       • (Prin analogie) Era un fel de tot ciudat să pregătesc examenul de a doua zi sub pologul acestor flori. GALACTION, O. I 340. Un vînt ușor așternu un alt polog de frunze peste cele căzute de mai înainte. La TDRG.

2. Acțiunea de a întoarce sau de a împrăștia finul cosit. N-a avut verb reflexiv:eme să coasă, că a fost la polog. SEVASTOS, N. 44. [Buha] țipă ca muncită de-o sete nespusă pe timpul secetei, vara, mai ales pe timpul pologului. ȘEZ. v 129.

3. Iarbă de coasă, bună de cosit. înălțimile albastre păreau că se leagănă ușor, că tremură încet ca un polog în care bate o adiere domoală și tainică. SANDU-ALDEA, N. 242.

4. Mulțime, grămadă, ceată. Pologul de tătari se apropie din ce în ce. MARIAN, T. 170.