eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă armonie imitativă?

Care e înțelesul expresiei armonie imitativă?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "armonie imitativă":
efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; armonie vocalică





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Pentru mine erai zeul unui vis olimpian,

Visatoarea armonie ce rasare pe pian
Si de care al meu suf let iubitor, s-amorezase."
Prietenie apusa poezie de Alexandru Macedonski

" Pe patul de-albe pietricele ce le e vecinic asternut.
Si cufundat prin al meu suf let in armonie si verdeata,
Rapit din visele frumoase ce-n al meu cuget s-ar ivi,"
Padurea poezie de Alexandru Macedonski

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ARMONÍE1, armonii, substantiv feminin

1. Potrivire desăvîrșită a elementelor unui întreg; concordanță, acord. vezi proporționalitate. Toate spectacolele lui [Stanislavski] au o armonie desăvîrșită între cîntec și mișcarea de pe scenă: SAHIA, U.R.S.S. 151. Armonia asta este marele secret al artei. CARAGIALE, O. III 251. Peste-a nopții feerie Se ridică mîndră lună, Totu-i vis și armonie, Noapte bună! EMINESCU, O. I 207.
       • Armonie între fond și formă = concordanță între conținutul de idei și sentimente care stau la baza unei opere de artă și mijloacele de expresie. Armonie vocalică = fenomen fonetic existent în unele limbi (de exemplu în limbile fino-ugrice) potrivit căruia diferitele vocale ale aceluiași cuvînt își orientează în general timbrul după cel al vocalei din silaba inițială.
♦ Bună-învoire, înțelegere, concordie. Ne-am despărțit ca să ne întîlnim a doua zi. Mă miram singur cum am putut ajunge să stabilim, in armonie, atîtea puncte importante. GALACTION, O. I 232.
       • Expresia: A trăi în (perfectă) armonie (cu cineva) = a trăi în bună înțelegere, în concordie (cu cineva).
♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie), care impresionează plăcut urechea. vezi melodie. Degetele... deșirate calcă clapele sonore... Armonia se deșteaptă, lenevoasă la-nceput. MACEDONSKI, O. I 86. În toată acea armonie de sunete se simțea perfect tehnica maestrului. VLAHUȚĂ, O. A. 395. Răpită de armonia acestor suave versuri, ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avîntă și dînsa pe urmele amoroase ale păsării ușoare. ODOBESCU, S. III 35.
       • (Poetic) Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75.
       • (Ironic) Atunci [măgarul] începu cu bucurie Un cîntec jalnic și necioplit, Încît de aspra lui armonie Toată pădurea s-a îngrozit. ALEXANDRESCU, P. 75.
       • Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete evocă un sunet din natură. Versul lui Alecsandri «Un tropot de copite, potop ropotitor» este un exemplu de armonie imitativă.

2. Concordanță fonică între sunetele unui acord.
♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu formarea și înlănțuirea acordurilor în compoziții, după anumite reguli.