eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă astronomie coroana-boreală?

Care e înțelesul expresiei astronomie coroana-boreală?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "astronomie coroana-boreală":
popular hora art





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" E ca fr untile brazdate de al grijilor fagas
Sub a razelor coroana afla-o sfanta alinare
Si sa urle pasiunea nerozescului oras."
Raze poezie de Alexandru Macedonski

" Dar mi-ai dat s-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Imi facusesi o coroana ce ca pietre nestemate
Avea lacrimile mele ce luceau la focul tau;"
Noaptea de ianuarie poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
COROÁNĂ, coroane, substantiv feminin

1. Podoabă în formă de cerc, făcută din flori și frunze, cu care se încunună capul; cunună. Coroană de flori de cîmp.
       • figurat Fața uscățivă și zbîrcită, albă-gălbuie sub coroana de păr argintiu, tresări ușor. vezi limba română decembrie 1950, 47. [Atunci] natura-ntreagă... Își puse pentru mine coroana sa de flori. ALECSANDRI, P. A. 65.
♦ figurat Încununare. vezi apoteoză. Zilele noastre zbor cu grăbire... Gloria țării și-a sa mărire, Iată coroana vieții întregi. ALECSANDRI, O. 150.
♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune, ca omagiu, la mormîntul cuiva.

2. Podoabă de metal (uneori ornată cu pietre prețioase), pe care o poartă pe cap monarhii la ocazii solemne, ca semn al puterii lor; (prin analogie) tiara papală. Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146.
♦ Semn distinctiv pe stemele și blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. vezi blazon. Coroană de conte. ▭ Lăpușneanul în ziua aceea era îmbrăcat cu toată pompa domnească. Purta coroana Paleologilor. NEGRUZZI S. I 148.
♦ figurat Putere monarhică, suveranitate, monarhie; prin extensie persoană care deține o astfel de putere. Cînd Camerele slugarnice... au votat infama lege a dotațiunii coroanei, un fel de protestare uriașă s-a ridicat în toată țara. literar ANTIMONARHICĂ 134.

3. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc. Dacă întorcea capul puțin, putea vedea coroanele copacilor, negre și desfrunzite, ca un păienjeniș pe cerul albastru-cenușiu. DUMITRIU, B. forme 136. Dacă te uiți bine în lăstari și-n coroanele ulmilor, vei zări cele dinții frunze galbene. CAMILAR, TEM. 304. Înaintea casei, un păr bătrîn, c-o coroană uriașă de frunze și de rod, se înălța în lumina zilei. SADOVEANU, O. IV 435.

4. Unitate monetară în anumite țări (Cehoslovacia, Suedia etc.).

5. Partea superioară a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț. Coroana caninului.
♦ Îmbrăcăminte de metal sau porțelan cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată.

6. Partea de deasupra copitei la piciorul calului.

7. (geometrie) Suprafața cuprinsă între două cercuri concentrice.
♦ (astronomie) Coroană solară = cerc luminos în jurul soarelui format din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibil în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana australă = constelație din emisfera sudică, în formă circulară, aflată lîngă constelația săgetătorului. Coroana boreală = constelație din emisfera nordică, în formă circulară, aflată între constelațiile Hercule și boiarul; hora.

8. Numele mai multor piese sau părți de piese mecanice de formă circulară, folosite în industrie. Coroană de rulmenți.