eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție coroana


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Coroană [ co-roa-nă ]
VEZI SINONIME PENTRU coroană PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului coroana în mai multe dicționare

Definițiile pentru coroana din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
COROANĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COROANĂ:
COROÁNĂ, coroane, substantiv feminin

1. Podoabă în formă de cerc, făcută din flori și frunze, cu care se încunună capul; cunună. Coroană de flori de cîmp.
       • figurat Fața uscățivă și zbîrcită, albă-gălbuie sub coroana de păr argintiu, tresări ușor. vezi limba română decembrie 1950, 47. [Atunci] natura-ntreagă... Își puse pentru mine coroana sa de flori. ALECSANDRI, P. A. 65.
♦ figurat Încununare. vezi apoteoză. Zilele noastre zbor cu grăbire... Gloria țării și-a sa mărire, Iată coroana vieții întregi. ALECSANDRI, O. 150.
♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune, ca omagiu, la mormîntul cuiva.

2. Podoabă de metal (uneori ornată cu pietre prețioase), pe care o poartă pe cap monarhii la ocazii solemne, ca semn al puterii lor; (prin analogie) tiara papală. Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146.
♦ Semn distinctiv pe stemele și blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. vezi blazon. Coroană de conte. ▭ Lăpușneanul în ziua aceea era îmbrăcat cu toată pompa domnească. Purta coroana Paleologilor. NEGRUZZI S. I 148.
♦ figurat Putere monarhică, suveranitate, monarhie; prin extensie persoană care deține o astfel de putere. Cînd Camerele slugarnice... au votat infama lege a dotațiunii coroanei, un fel de protestare uriașă s-a ridicat în toată țara. literar ANTIMONARHICĂ 134.

3. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc. Dacă întorcea capul puțin, putea vedea coroanele copacilor, negre și desfrunzite, ca un păienjeniș pe cerul albastru-cenușiu. DUMITRIU, B. forme 136. Dacă te uiți bine în lăstari și-n coroanele ulmilor, vei zări cele dinții frunze galbene. CAMILAR, TEM. 304. Înaintea casei, un păr bătrîn, c-o coroană uriașă de frunze și de rod, se înălța în lumina zilei. SADOVEANU, O. IV 435.

4. Unitate monetară în anumite țări (Cehoslovacia, Suedia etc.).

5. Partea superioară a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț. Coroana caninului.
♦ Îmbrăcăminte de metal sau porțelan cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată.

6. Partea de deasupra copitei la piciorul calului.

7. (geometrie) Suprafața cuprinsă între două cercuri concentrice.
♦ (astronomie) Coroană solară = cerc luminos în jurul soarelui format din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibil în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana australă = constelație din emisfera sudică, în formă circulară, aflată lîngă constelația săgetătorului. Coroana boreală = constelație din emisfera nordică, în formă circulară, aflată între constelațiile Hercule și boiarul; hora.

8. Numele mai multor piese sau părți de piese mecanice de formă circulară, folosite în industrie. Coroană de rulmenți.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



coroană
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coroană:
coroánă substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 113, ap. DA / V: coroanarónă, coroanarúnă / Plural: coroanane / Etimologie: moștenit din latinescul corona] 1 Ornament în formă de cerc, așezat pe cap. 2 Podoabă pentru cap, de formă circulară, făcută din flori, frunze Si: cunună. 3 (Spc) Cunună de mireasă. 4 (Șîs) coroana mortuară Aranjament floral de formă circulară sau ovală depus ca omagiu la un mormânt sau monument. 5 Coroană (1) din metal prețios împodobit cu pietre prețioase pe care o poartă regii, împărații, principii, ca însemn al autorității supreme. 6 Tiară papală. 7 (Fig) Putere monarhică. 8 (Pex) Monarh. 9 (Pex) Stat. 10 Semn în formă de coroană (5) pe stemele și armurile unor familii nobile (în care au existat domnitori). 11 Monedă de argint care poartă efigia coroanei purtate de suveranul țării respective. 12 Monedă din Imperiul Austro-Ungar între anii 1893- 1918, valorând o sută de fileri sau o jumătate de fiorin. 13 (înv; îe) Trei coroanane Termen de dispreț pentru un cal care nu valorează prea mult. 14 (Bot; șîc coroanana-împăratului; pbl) Bibilică (Fritillaria meleagris). 15 Totalitate a crengilor unui arbore. 16 Parte superioară a dintelui, care iese din gingie și este acoperită cu smalț. 17 (Pex) îmbrăcăminte de metal sau alt material care acoperă un dinte bolnav. 18 Parte a piciorului calului de deasupra copitei. 19 Lemne care formează laturile scocului, la moară. 20 Fruntar la moară. 21 (Gmt) Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice. 22 Zonă circulară roșiatică formată pe cer împrejurul soarelui la apus. 23 (Ast; îs) coroanana australă Constelație din emisfera australă, de formă circulară, cuprinsă între constelațiile Scorpion și Săgetător. 24 (Ast; îs) coroanana boreală Constelație circulară din emisfera boreală Si: (pop) Hora, Casa cu ogradă. 25 (Îs) coroanaa solară Strat exterior al soarelui, observabil, cu ochiul liber, în timpul eclipselor. 26 (Thn; îs coroana de rulare, coroana dințată, coroana diferențială, coroana divertoare, coroana oscilantă, coroana de zăvorâre etc.) Piese componente ale unor ansambluri mecanice, sau părți ale acestora, de formă circulară. 27 (Fig) Ceea ce încununează. 28 (Reg) Coamă a acoperișului unei case țărănești. 29 (Fig) Vârf. 30 (Fig) Încununare. 31 (Fig) Capăt. 32 (Reg; Îe A face o coroana) Poznă. 33 (Thn; îs) coroanaa șinei Capăt al șinei. 34 Cadru. 35 (Thn; îs) coroanaa turlei Cadru de lemn care unește picioarele turlei de sondă cu partea ei superioară Si: geamblac. 36 (Muz) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea Si: (rar) fermata.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

COROANĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COROANĂ:
COROÁNĂ, coroane, substantiv feminin

1. Podoabă pentru cap în formă de cerc, făcută din flori și frunze; cunună.
♦ figurat Încununare.
♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva.

2. Diademă (de aur, de argint, de fier) ornamentată, purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; prin analogie tiară papală.
♦ Semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat în formă de coroană (1) pe stemele și pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale.

3. figurat Putere monarhică, suveranitate; prin extensie persoană care deține aceeastă putere.

4. Unitate monetară în unele țări.

5. Totalitatea ramurilor unui arbore, ale unui arbust etc.

6. (Și în sintagma coroană dentară) Partea superioară, vizibilă, a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț.
♦ Îmbrăcăminte de metal, de porțelan, de acrilat etc. cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată.

7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului.

8. (Și în sintagma coroană circulară) Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice.

9. (În sintagmele) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul Soarelui, formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de Soare. Coroana boreală = numele unei constelații (circulare) din emisfera boreală; Hora.

10. Piesă sau parte dintr-o piesă mecanică, de lungime mică, având forma unui cilindru gol.

11. (muzică) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata.

– Din latina corona.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COROANĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COROANĂ:
COROÁNĂ, coroane, substantiv feminin

1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze, cu care se încununează capul; cunună.
♦ figurat Încununare.
♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva.

2. Podoabă de metal (prețios), ornată cu pietre scumpe și purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; prin analogie tiară papală.
♦ Semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat în formă de coroană (1) pe stemele și pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale.

3. figurat Putere monarhică, suveranitate; prin extensie persoană care deține această putere.

4. Unitate monetară în anumite țări.

5. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc.

6. Partea superioară, vizibilă, a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț.
♦ Îmbrăcăminte de metal, de porțelan, de acrilat etc. cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată.

7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului.

8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice.

9. (În sintagmele) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui, formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana boreală = Numele unei constelații (circulare) din emisfera boreală; Hora.

10. Nume dat mai multor piese sau părți de piese mecanice, de lungime mică, având forma unui cilindru gol.

11. (muzică) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata.

– Din latina corona.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



COROANĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COROANĂ:
COROÁNĂ coroanae forme

1) Cerc împletit din flori sau frunze, care servește drept podoabă pentru cap.

2) Cunună de flori care se pune la mormântul cuiva.

3) Podoabă în formă de cerc, făcută din metal prețios, împodobită cu pietre scumpe și purtată pe cap de monarhi, ca semn al demnității lor.

4) figurat Formă monarhică de guvernământ; monarhie.

5) Totalitate a ramurilor unui copac.

6) Partea vizibilă a dintelui la om.

7) Înveliș de metal sau din alt material, în care se îmbracă un dinte cariat după ce a fost tratat.

8) Marginea superioară a copitei la cal.

9) matematică Suprafața cuprinsă între două cercuri concentrice. 10) (în unele țări) Unitate monetară. 11): coroana solară partea exterioară incandescentă a Soarelui, care se vede ca o aureolă în timpul eclipselor totale. 12): coroana boreală constelație din emisfera nordică. /<lat. corona
Forme diferite ale cuvantului coroana: coroanae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

coroană
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru coroană:
coroană forme

1. podoabă de cap, în formă circulară, făcută din flori sau frunze naturale; figurat timpul iă pus coroană de argint, țara de aur AL.;

2. figurat premiu câștigat la un examen;

3. podoabă de cap, purtată de persoane suverane (ca semn al demnității lor): coroană regală; tu porți sub coroană cununa cea de spini AL;

4. putere suverană: a pierde coroana; și Suveranul însuș: domeniul Coroanei:

5. numele unei decorațiuni naționale: Coroană României, înființată la 1881, coprinde cinci clase;

6. monedă austriacă (în valoare de 1 limba franceza ) și engleză (valorând 5 limba franceza și 75 c.);

7. coama sau culmea casei țărănești;

8. coroana dintelui, partea lui vizibilă. [Termen de origină literară, dar deja familiar vechilor scriitori ( vezi cunună)].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COROANĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COROANĂ:
COROÁNĂ, coroáne, substantiv feminin

4. Unitate monetară în Cehia, Danemarca, Estonia, Islanda, Norvegia, Slovacia și Suedia. (ceh, slovac. koruna < latina corōna = coroană; limba suedeză krona < vezi limba suedeză krōna < germana de jos medie krūne, krōne < latina corōna = coroană; islam króna, dan., norv. krone < vezi norv. krūna < germana de jos medie krūne, krōne < latina corōna = coroană; estoniană kroon < germana Krone < germana de sus medie krōn, krōne < vezi germana de sus korōna < latina corōna = coroană (de la coroana imprimată pe monedă)) [și AHDEL]

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

coroană
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru coroană:
coroánă (coroáne), substantiv feminin

– Podoabă pentru cap în formă de cerc, cunună.

– Variante (învechit) coronă. latina corona (secolul XVII). Este dublet al lui cunună. Este posibil să fi intrat în limba română indirect, conform limba neogreacă ϰορώνη, în limba maghiara korona, limba bulgară, poloneză, limba rusă korona.

– derivat (în)corona, verb (a pune coroana), secolul XVII; coronație, substantiv feminin (învechit, încoronare); coronament, substantiv neutru (cornișă), din limba franceza couronnement; coroniște, substantiv feminin (plantă, Coronilla varia).
Forme diferite ale cuvantului coroana: coroáne

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

COROANĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COROANĂ:
COROANĂ s.

1. diademă, (învechit) cerc, cunună. (Domnitor cu coroana pe cap.)

2. cunună. (O coroana de flori pe cap.)

3. (astronomie) coroana-boreală = (popular) hora (articulat), casa-cu-ograda, roata-stelelor.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

COROANĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru COROANĂ:
COROÁNĂ substantiv verbal bibilică, coamă, creastă, culme, domnie, monarhie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

coroană
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru coroană:
coroană substantiv verbal BIBILICĂ. COAMĂ. CREASTĂ. CULME. DOMNIE. MONARHIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

coroană
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coroană:
coroánă substantiv feminin, genitiv dativ articulat coroánei; plural coroáne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

coroană
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coroană:
coroánă substantiv feminin, genitiv dativ articulat coroánei; plural coroáne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

coroană
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru coroană:
coroánă, vezi coronă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'COROANA'
coroadecoroáderecoroágăcoroánCOROÁNĂcoroápcăcoroáslăCOROBcorobá

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL coroană
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului coroană dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
DA / V: coroanărónă, coroanărúnă / Plural: coroanăne / Etimologie: moștenit din latinescul corona] 1 Ornament în formă de cerc, așezat pe cap.
4 Șîs coroană mortuară Aranjament floral de formă circulară sau ovală depus ca omagiu la un mormânt sau monument.
13 înv; îe Trei coroanăne Termen de dispreț pentru un cal care nu valorează prea mult.
14 Bot; șîc coroanăna-împăratului; pbl Bibilică Fritillaria meleagris.
23 Ast; îs coroanăna australă Constelație din emisfera australă, de formă circulară, cuprinsă între constelațiile Scorpion și Săgetător.
24 Ast; îs coroanăna boreală Constelație circulară din emisfera boreală Si: pop Hora, Casa cu ogradă.
25 Îs coroanăa solară Strat exterior al soarelui, observabil, cu ochiul liber, în timpul eclipselor.
26 Thn; îs coroană de rulare, coroană dințată, coroană diferențială, coroană divertoare, coroană oscilantă, coroană de zăvorâre etc.
32 Reg; Îe A face o coroană Poznă.
33 Thn; îs coroanăa șinei Capăt al șinei.
35 Thn; îs coroanăa turlei Cadru de lemn care unește picioarele turlei de sondă cu partea ei superioară Si: geamblac.
COROÁNĂ coroanăe forme 1 Cerc împletit din flori sau frunze, care servește drept podoabă pentru cap.
11: coroană solară partea exterioară incandescentă a Soarelui, care se vede ca o aureolă în timpul eclipselor totale.
12: coroană boreală constelație din emisfera nordică.
Domnitor cu coroană pe cap.
O coroană de flori pe cap.
Domnitor cu coroană pe cap.
O coroană de flori pe cap.

GRAMATICA cuvântului coroană?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului coroană.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul coroană poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul coroană sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul coroană are forma: coroáne
    VEZI PLURALUL pentru coroană la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE coroană?
Vezi cuvântul coroană desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coroană?
[ co-roa-nă ]
Se pare că cuvântul coroană are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL coroană
Inţelegi mai uşor cuvântul coroană dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ astronomie Coroană solară = cerc luminos în jurul soarelui format din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibil în timpul unei eclipse totale de soare
Coroana australă = constelație din emisfera sudică, în formă circulară, aflată lîngă constelația săgetătorului
Coroana boreală = constelație din emisfera nordică, în formă circulară, aflată între constelațiile Hercule și boiarul; hora
În sintagmele Coroană solară = regiune luminoasă în jurul Soarelui, formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de Soare
Coroana boreală = numele unei constelații circulare din emisfera boreală; Hora
În sintagmele Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui, formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare
Coroana boreală = Numele unei constelații circulare din emisfera boreală; Hora
Koruna < latina corōna = coroană; limba suedeză krona < vezi limba suedeză krōna < germana de jos medie krūne, krōne < latina corōna = coroană; islam króna, dan
Krūna < germana de jos medie krūne, krōne < latina corōna = coroană; estoniană kroon < germana Krone < germana de sus medie krōn, krōne < vezi germana de sus korōna < latina corōna = coroană de la coroana imprimată pe monedă și AHDEL
Astronomie coroana-boreală = popular hora articulat, casa-cu-ograda, roata-stelelor
Astronomie coroana-boreală = popular hora articulat, casa-cu-ograda, roata-stelelor



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL coroană

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se da în spectacol?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a se scărpina, conform albaneză zgebe
balanță cu brațe egale, folosită la determinarea densității solidelor și a lichidelor
a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs
dumbrăveancă coracias garrulus
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?