eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă blid de linte?

Care e înțelesul expresiei blid de linte?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "blid de linte":
cu aluzie la un fapt povestit de biblie sumă de bani sau altă răsplată de valoare neînsemnată pentru care cineva comite o josnicie, în special un act de trădare



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si steaua noastra e de lut si var,
Si, vai, povestea cea c-un blid de linte
E veche, ca minciuna in Fanar."
Aici, in Fanar poezie de Arcadie Suceveanu

" vedenie-n vis a fost parca,
in blid si in lingura bearca
vor dintii din nou sa se-nfiga."
FOAMEA poezie de Radu Gyr
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BLID, blide, substantiv neutru (Popular)

1. Vas, de obicei adînc, de pămînt sau de metal (mai rar de lemn), din care se mănîncă; strachină. Ea îl chema cu glas blînd și îi punea într-un blid mîncare. SADOVEANU, N. forme 31. Un blid ca o jumătate de mierță era plin de curechi acru. RETEGANUL, P. I 65.
       • Expresia: A intrat nora în blide, se zice în ironie unei persoane care e neîndemînatică sau sparge ceva. A mînca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, apropiat, în raporturi strînse cu cineva.
♦ Cantitatea de mîncare, bucatele servite într-un astfel de vas. îți pune cineva dinainte un blid de mîncare. HOGAȘ, DR. II 59.
       • Expresia: Blid de linte = (cu aluzie la un fapt povestit de biblie) sumă de bani sau altă răsplată (de valoare neînsemnată) pentru care cineva comite o josnicie, în special un act de trădare.

2. (La plural ) Nume generic pentru tot felul de vase în care se servesc sau se păstrează bucatele. Cînd sfîrșiră masa, fetele își strînseră blidele și le așezară frumos în coșurile acoperite cu ștergare albe, înflorate cu amici. MIHALE, O. 205. Masa era... împodobită cu blide și tacîmuri de argint. SADOVEANU, Z. C. 135. Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. REBREANU, P. S. 131.

– plural și: (rar) bliduri (POPESCU, B. II 30).