Ce înseamnă buletinul oficial?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "buletinul oficial": periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc

" Dupa o droaie de schimburi de telegrame si note, anchete, convorbiri si paraconvorbiri, conflictul s-a aplanat, prizonierii fura pusi in libertate dupa implinirea formalitatilor de rigoare si predati autoritatilor romanesti, la punctul de vama G
Aici alte anchete, si mai plicticoase. Povestea lor, spusa la fel, de ofiter si de fiecare soldat cercetat in parte, fu oficial primita si crezuta. Ca sa se dreaga infruntarea si ca sa ne luam si noi satisfactia, granicerii fura inaltati la rangul de eroi, brutalizati de bulgarii dusmanosi, cu care s-au purtat mai mult decit cavalereste etc, etc.
- - Raminea insa neexplicata enigma sergentului-major Negrea si a caporalului Ilie Tintoi. Unde si pentru ce disparusera? Dupa ce se purtasera cu atita pricepere si devotament."
Viscolul poezie de Vasile Voiculescu

" Dar, desi asa de stramt, salonul independentilor are in lupta o arma taioasa si inveninata - ridiculul e si el un venin - este caricatura foarte reusita a prezidentului de peste drum, o tema cu multe variatiuni, care de care mai picante. Se zice ca asta afecteaza destul de adanc pe venerabilul cap al scoalei clasice.
Da, insa independentii nu stiu ca oficialii sa faca onorurile casei lor, precum stie sa le faca dincolo tanarul si simpaticul meu amic Juan Alpar (lancu Paraschivescu), supranumit, cu drept cuvant, Rafael al peizajului. Nici unul de la independenti nu se pricepe sa explice ca Alpar vizitatorilor continutul si intelesul tablourilor, explicatie asa de indispensabila in toate artele, mai ales in pictura, si mai cu seama la nud si la portret, unde privitorul trebuie sa fie prealabil cat se poate de mai bine informat si lamurit, atat asupra varstei persoanei zugravite, cat ai asupra sexului celui ce a zugravit-o.
Ei! un Alpar lipseste la disidenti."
Saloanele noastre poezie de Ion Luca Caragiale

OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adjectiv

1. Care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat; care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; stabilit prin lege. Declarație oficială. ▭ Totul trebuie vîndut pe loc, la preț oficial. De ce nu-ți faci datoria? GALAN, B. I 19. Convin și eu că n-ai însărcinări oficiale. SADOVEANU, Z. C. 177. La el se centralizează toate știrile acuma, cele oficiale, firește. REBREANU, R. II 76. Buletinul (sau, ieșit din uz, Monitorul ) oficial = publicație (periodică) în care se tipăresc legile, regulamentele, decretele, deciziile etc. autorităților de stat. Propriu actelor guvernamentale, documentelor administrației de stat, folosit în actele, în documentele administrației de stat. Stil oficial. Terminologie oficială. ▭ Cum ne-au părăsit limba latină oficială cu stingerea romanilor, asemine și limba slavonă ne lasă cu înființarea staturilor romîne. RUSSO, S. 71.

2. Care se conformează regulilor, formalităților, tradițiilor; care are caracter legal; aprobat, convenit între autorități. Sfeștania oficială trebuia să aibă loc la ora

9. SADOVEANU, O. VI 359. Mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21.
       • (Adverbial) Nu putem frecventa oficial spectacule unde se debitează în limbi străine. CARAGIALE, O. VII 33.

3. figurat De o politețe rece, calculată; formal, stereotip. Ton oficial în conversație. ▭ Bine, bine! Vocea devenise mai rece, mai oficială. GALAN, B. I 171. 2Ș (Adverbial) Sănătoasă, mersi, răspunse ea politicos și cam oficial. CONTEMPORANUL, VIII 119.

– Pronunțat: -ci-al.

– Variantă: (învechit) ofițial, -ă (RUSSO, S. 95) adjectiv