eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb din oficiu?

Care e locuțiune adjectiv și adverb din oficiu?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb din oficiu":
care este în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate și nu la cererea cuiva; figurat în mod automat




Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
OFÍCIU, oficii, substantiv neutru

1. Serviciu al unei administrații, biroul unde este instalat serviciul. Oficiu poștal. Oficiu de stare civilă. ▭ Moșneagul însă mereu se află în treabă, deși n-are nimic de făcut, se codește și nu pleacă, pînă nu închidem oficiul. PĂUN-PINCIO, P. 97.

2. Îndatorire specială, funcție; slujbă. A face oficiul de secretar.
       • locuțiune adjectiv și adverb Din oficiu = în conformitate cu o dispoziție luată de o autoritate (și nu la cererea cuiva). Avocat din oficiu. ▭ Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr? SAHIA, N. 83.

3. (Mai ales la plural ) Ajutor, serviciu. Recurg la oficiile tale.
       • Expresia: Bune oficii = intervenție binevoitoare, servicii făcute cuiva. S-a hotărît să recurgă la bunele oficii ale Engliterei. GHICA, la CADE.

4. (Mai ales determinat prin «divin») Slujbă bisericească, serviciu religios.(Rar) încăpere (mică) lîngă sufragerie (u_nde se depozitează tacîmuri, mîncăruri etc.). O altă ușă în stingă... duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu... ). SEBASTIAN, T. 256.