Ce înseamnă bură, vifor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "bură, vifor": serb

" Asa sa-ti piara chinul, cum piere pe pamant
Cenusa-nvolburata ! La palos dar ! printr-insul
Un leac vei afla, doamne, si-acela leac e : plansul !

In zori de zi Crai-Sanger spre cranguri a plecat"
Izvor de apa vie poezie de George Cosbuc

" Bruma-i bate fata,
Din sunet de trestii o bura de cantec.
Hai covali voinici, obloniti cu ceata"
Pe cararea cu ghiocei poezie de George Meniuc

BÚRĂ substantiv feminin

1. (De obicei determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă, burniță. Vîntul sufla mai friguros, desfundînd iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. REBREANU, P. S. 87. Vîntul suna în brazi ca o bură de ploaie. IBRĂILEANU, A. 155. Pulbere de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142.
       • figurat Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250. Tremurînd ea licurește și se pare a se rumpe. Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. EMINESCU, O. I 76.

2. Ceață amestecată cu ploaie foarte măruntă.
       • (Poetic) Cumnate Manole, a grăit uncheșul, de-acu dusu-m-am și eu. Mă întorc în bură și negură, cum spune cîntecul din bătrîni. SADOVEANU, N. forme 187. Bura piscului = ceața care acoperă vîrful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase (uneori și în zilele senine).