eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție bura


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bură [ bu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU bură PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului bura în mai multe dicționare

Definițiile pentru bura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a bura
Verbul: a bura (forma la infinitiv)
A bura conjugat la timpul prezent:
  • eu burez
  • tu burezi
  • el ea burează
  • noi burăm
  • voi burați
  • ei ele burează
VEZI VERBUL a bura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURĂ:
BÚRĂ substantiv feminin

1. (De obicei determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă, burniță. Vîntul sufla mai friguros, desfundînd iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. REBREANU, P. S. 87. Vîntul suna în brazi ca o bură de ploaie. IBRĂILEANU, A. 155. Pulbere de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142.
       • figurat Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250. Tremurînd ea licurește și se pare a se rumpe. Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. EMINESCU, O. I 76.

2. Ceață amestecată cu ploaie foarte măruntă.
       • (Poetic) Cumnate Manole, a grăit uncheșul, de-acu dusu-m-am și eu. Mă întorc în bură și negură, cum spune cîntecul din bătrîni. SADOVEANU, N. forme 187. Bura piscului = ceața care acoperă vîrful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase (uneori și în zilele senine).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

bură
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură:
búră2 substantiv feminin [Atestat: MARDARIE, L. 2779 / Plural: burare, bura ri / Etimologie: nesigură cf it buriana] 1 (Dob complinit prin de ploaie) Ploaie măruntă, deasă și scurtă Si: burniță, (rar) bur, burat2 (2), (reg) bureală, burlă, burliță, burnă. 2 (Reg; pex) Ceață. 3 (Reg; pan) Aburul care iese din mâncarea caldă. 4 (Reg; pex) Chiciură. 5 (Reg; pex) Promoroacă. 6 (Reg; pex) Polei. 7 (Reg) Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg) Melodie după care se execută bura (7). 9 (Reg) Instrument de pescărie nedefinit mai îndeaproape.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BURA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURA:
BURÁ, persoană 3 burează, verb

I. intranzitiv A. ploua mărunt și des, a burnița, a cerne, a țîrîi. Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

bură
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bură:


1) búră forme, plural ĭ (sîrb. bura, furtună [înț. pe care îl avea și verb reflexiv:om.], vechea slavă și limba rusă búrĕa, furtună; în turcă bora, un vînt violent. vezi zbîrlesc. Cp. cu boare. Bern. 1, 103). Vechĭ. Furtună. Azĭ. Început de ploaĭe, ploaĭe slabă. O bură de ploaĭe, o ploaĭe scurtă. Nord. Chiciură. vezi burniță, ropot.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BURA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BURA:
BURÁ verb trecut

1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere.

2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.

3. (informatică) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. (< limba franceza bourrer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

BURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURA:
BURÁ2, burez, verb

I. tranzitiv

1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.

2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.

– Din limba franceza bourrer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BURA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURA:
BURÁ2, burez, verb

I. tranzitiv

1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.

2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.

– Din limba franceza bourrer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

bura
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bura:
bura2 verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: bura réz / Etimologie: franceza bourrer] 1 A astupa cu un material special (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2 A îndesa balastul sub traversele liniei de cale ferată.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BURA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BURA:
BURÁ verb

I. trecut

1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului.

2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < limba franceza bourrer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

bură
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bură:
*2) búră forme, plural e (în franceză bure, stofă foarte groasă de lînă). Rotocol de pîslă foarte groasă care se pune în cartuș pentru pulbere și alice în locu fultuĭeliĭ primitive: un pachet de bure.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

BURA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURA:
BURÁ2, burez, verb

I. tranzitiv

1. A astupa cu un material o gaură în care a fost introdus un exploziv.

2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.

– în franceză bourrer.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bură
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bură:
bură forme

1. ploaie cu furtună;

2. ploaie măruntă și rece: pulberea de diamante cade fină ca o bură EM. [Vechiu-rom. bură, vifor = serb. BURA].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BURA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURA:
BURA verb a burnița, a țîrcîi, a țîrîi, (învechit și popular) a roura, (regional) a burui, (învechit) a roua, (figurat) a cerne. (Afară bura.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

bură5
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură5:
búră5 [Atestat: STOICA, VÎN. 4 / Plural: bura5re / Etimologie: franceza bourre] Dop de carton, pâslă sau ceară, care se așază în cartuș pe pulbere.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

bura
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bura:
burá1 vi [Atestat: PONTBRIANT, despre / prezentul indicativ: (3) bura ează / Etimologie: bură2] (Rar) A ploua mărunt și des Si: a burnița, (reg) a burlița.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURĂ:
BÚRĂ substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică,

– conform sârbo-croată bura.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURĂ:
BÚRĂ substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică.

– conform limba sârbă bura.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

bură
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură:
búră3 substantiv feminin [Atestat: ANTIPA, P. 313 / Plural: burare / Etimologie: nct] (Reg) Cârlig cu coadă pentru prins peștii din năvod Si: buret.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BURA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURA:
BURÁ1, persoană 3 burează, verb

I. intranzitiv A ploua mărunt și des; a burnița, a cerne, a țârâi.

– Din bură.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BURA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURA:
BURÁ1, persoană 3 burează, verb

I. intranzitiv A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi.

– Din bură.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

bură
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură:
búră1 substantiv feminin [Atestat: CORESI, PS. 125 / V: búria, buránă, boránă / Plural: burare / Etimologie: vsl бypгa] Furtună.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

bură4
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bură4:
búră4 substantiv feminin [Atestat: ALRM I/II, h. 415 / Plural: bura4re / Etimologie: nct] (Reg) Pânză care se pune pe fața mortului.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BURA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURA:
BURÁ1 persoană 3 burează, verb

I. intranzitiv A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURĂ:
BURĂ substantiv (meteorologie) burniță, burnițeală, țîrcîială, țîrîială, (regional) buruială, roureală.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

BURĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURĂ:
BÚRĂ substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță.

– Comp. limba sârbă bura.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BURĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BURĂ:
BÚRĂ burai forme Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; burniță. /<sb. bura
Forme diferite ale cuvantului bura: burai

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

bura
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bura:
burá3 vi [Atestat: MINEIUL (1776) 189 2/2 / prezentul indicativ: bura rez / Etimologie: vsl бopгa] (Iuz) A lupta.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

bura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bura:
burá (a astupa cu buraj) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu buréz, persoana a treia singular: el / ea și plural bureáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bura
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bura:
burá (a ploua mărunt) verb unipersonal, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea bureáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

BURĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BURĂ:
BÚRĂ substantiv verbal chiciură, furtună, promoroacă, vifor, vijelie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

bură
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bură:
bură substantiv verbal CHICIURĂ. FURTUNĂ. PROMOROACĂ. VIFOR. VIJELIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

bura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bura:
burá1 (a bura) (a astupa cu buraj) verb, indicativ prezent 3 bureáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bura
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bura:
burá2 (a bura) (a burnița) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea bureáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

bura
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru bura:
burá2, buréz, verb I (învechit) a (se) lupta.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

bură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bură:
búră substantiv feminin, genitiv dativ articulat búrei
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bură:
búră substantiv feminin, genitiv dativ articulat búrei
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BURĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BURĂ:
BÚRĂ substantiv verbal burniță.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'BURA'
BUPHTHALMUMBUPLEURUMbúptărBURBURÁBURÁCBURÁCĂburáciburaclá

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BURĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
2779 / Plural: burĂre, burĂ ri / Etimologie: nesigură cf it buriana] 1 Dob complinit prin de ploaie Ploaie măruntă, deasă și scurtă Si: burniță, rar bur, burat2 2, reg bureală, burlă, burliță, burnă.
Bura2 verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: burĂ réz / Etimologie: franceza bourrer] 1 A astupa cu un material special argilă, nisip etc.
Afară burĂ.
Afară burĂ.
4 / Plural: burĂre / Etimologie: franceza bourre] Dop de carton, pâslă sau ceară, care se așază în cartuș pe pulbere.
Burá1 vi [Atestat: PONTBRIANT, despre / prezentul indicativ: 3 burĂ ează / Etimologie: bură2] Rar A ploua mărunt și des Si: a burnița, reg a burlița.
313 / Plural: burĂre / Etimologie: nct] Reg Cârlig cu coadă pentru prins peștii din năvod Si: buret.
125 / V: búria, buránă, boránă / Plural: burĂre / Etimologie: vsl бypгa] Furtună.
415 / Plural: burĂre / Etimologie: nct] Reg Pânză care se pune pe fața mortului.
BÚRĂ burĂi forme Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; burniță.
Burá3 vi [Atestat: MINEIUL 1776 189 2/2 / prezentul indicativ: burĂ rez / Etimologie: vsl бopгa] Iuz A lupta.
Burá1 a burĂ a astupa cu buraj verb, indicativ prezent 3 bureáză.
Burá2 a burĂ a burnița verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea bureáză.

GRAMATICA cuvântului BURĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BURĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BURĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul bura se conjugă: ei ele bureáză
VEZI PLURALUL pentru BURĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bură?
Vezi cuvântul bură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bură?
[ bu-ră ]
Se pare că cuvântul bură are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL BURĂ
Inţelegi mai uşor cuvântul bură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Bura piscului = ceața care acoperă vîrful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase uneori și în zilele senine
Bură, vifor = serb

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BURĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A împlini voia sau voile cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
știință care se ocupă cu mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale
calcul referitor la sursele, repartiția și consumul de energie
a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva
plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule artemisia scoparia
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app