Ce înseamnă cățuie forme afumătoare de tămâie; din vechiu limba română căță?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cățuie forme afumătoare de tămâie; din vechiu limba română căță": italiana cazza

" Suind precum se suie din hornuri, iarna, fum.
Cadelnitara crinii catuie de parfum
Si s-a deschis in ceruri, prin nori de-argint, fereastra"
Inaltarea poezie de Ion Pillat

" - Fetelor, grabiti ospatul, porunci vinzatoarea si pomi cu hotul.
Peste mai bine de un ceas zabava, se intoarsera cu alt sac umflat de scule de pret si cu o catuie de argint smaltuit ghiftuita cu galbeni.
- Si tot a mai ramas un ungher necercetat, suspina ca. Daca vrei, dupa ospat Cautam si evanghelia cu scoartele de aur impanate cu smaralde."
Behaviorism poezie de Vasile Voiculescu

CĂȚÚIE, cățui, substantiv feminin Vas de metal sau de pămînt, cu coadă și cu găurele în pereți, în care se pun cărbuni și peste ei tămîie sau alte aromate, pentru tămîiere sau pentru afumat în încăperi. Ard undeva, în fund, lîngă altar, cîteva cățui cu tămîie. STANCU, despre 444. Cu apărătoarea de cozi de păun ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, despre P. 99.
       • figurat Măgulitorii... aleargă cu cățuia, tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258.

– Variantă: (regional) cățíe (ODOBESCU, S. I 459, GHICA, S. 33) substantiv feminin