eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă codrul vlăsiei?

Care e înțelesul expresiei codrul vlăsiei?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "codrul vlăsiei":
numele unei păduri vestite odinioară ca adăpost al hoților; figurat țară, oraș, administrație în care nu există control, în care se fură banul public



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Intr-o marmura eterna umbra- i sf`nta sa se-nchege
Si cum astazi i se-nchina =i te-admira codrul-rege!

"
La statua lui ioan eliade radulescu poezie de Alexandru Vlahuta

" Uitand de-a curtii bogatie,
Sau intr-un codru singuratic
Al vietii fir sa si-l petreaca"
Ioan Damaschin poezie de Alexei Mateevici
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CÓDRU, codri, substantiv masculin

1. Pădure mare, deasă și bătrînă. În codrul acesta verb reflexiv:ăjit Stejarii-s de două milenii. BENIUC, 85. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mîndrei bolți albastre, Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P.

10. Jalnic vîjîie prin noapte glasul codrilor de brad. COȘBUC, P. I 119. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215.
       • Voinic de codru = haiduc. Codrul Vlăsiei = numele unei păduri vestite odinioară ca adăpost al hoților; figurat țară, oraș, administrație în care nu există control, în care se fură banul public.
       • Expresia: Hoț de codru = hoț care se ascundea odinioară în păduri și ataca pe călători; (astăzi) cel care fură cu îndrăzneală din avutul (public) pe care îl mînuiește. (În poezia populară de haiducie) A se duce (sau a se băga, a trage etc.) în (sau la) codru = a se apuca de haiducie. Rămîi, brazdă, după plug, Că eu de astăzi mă duc Și mă bag în codrii verzi, De astăzi nu mă mai vezi. JARNÍK-BÎRSEANU, 285. Fură ca în codru, se zice despre cel care fură fără rușine din bunurile care i s-au încredințat spre mînuire.

2. (De obicei determinat prin «de pîine», «de mămăligă» etc.) Bucată mare de pîine, de mămăligă etc. Să-ți fac un puișor de mămăligă, să mănînci cu verb reflexiv:un codru dă. dovleac. STANOIU, C.

I. 30. Înfulicasem cînd unul, cînd altul, din codrul de pîine. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 257. Cînta, jucîndu-și ursul, pe codri [de pîine] și pe bani, Bătrîn dănțuitorul, bătrîn și cîntărețul. DEMETRESCU, O. 66. Cel mai mic nu se amăgi de frumosul miros al bucatelor, ci scoase din sîn codrul de mămăligă și-l mîncă pînă la cea din urmă îmbucătură. POPESCU, II 55.