eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă compus: botanică țîța-oii?

Care e compus: botanică țîța-oii?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: botanică țîța-oii":
ciuboțica-cucului




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" E vitrega-a lui mater; pamantul n-are pace,
Sa taca biata oaie cand lupul e pastor.
Aceasta Doamna mare, a Domnului mireasa,"
Cutremurul poezie de Ion Heliade Radulescu

" Vara insa-i fata de la tara —
Bleaga si prostuta ca o oaie
Nu stie ca-n capitala"
Vara in capitala poezie de Ion Minulescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
OÁIE, oi, substantiv feminin Animal domestic rumegător crescut pentru lînă, lapte și carne; (spre deosebire de berbec) femela acestei specii (Ovis aries). Cînd eram eu copil, pe acolo pășteam oile satului. BUJOR, S. 146. Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile, să pască. COȘBUC, P. II 167. S-au dus ca să găsească... Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. Cine se face oaie îl mănîncă lupul (= cine e prea bun, prea moale, dă prilej celor răi să-i facă neajunsuri). A da oile în paza lupului vezi lup.
       • Locuţiune adverbiala Ca oile = cu grămada, grămadă.
       • Expresia: S-a dezbrăcat (lupul) de pielea oii = și-a scos masca, și-a dat pe față caracterul urît, crud. A se ține (sau a se agăța de cineva) ca scaiul de oaie = a se ține mereu după cineva, a nu-1 slăbi, a nu-i da pace. Atunci, bucuria lui Ipate! Începe a se ținea de fată ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 167. A suge la două oi = a trage foloase din două părți. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un cîștig exagerat din ceva sau de la cineva. A îi oaie între lupi = a fi bun, blînd, moale între oameni răi. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se zice, în ironie, despre un om naiv, prost. A o face de oaie = a face o prostie, o gafă, a o face boacănă. (Prea) e de oaie = prea e de tot, prea e din cale-afară. A băga oile în lapte vezi băga.
♦ Carnea acestui animal. Tocană de oaie.
♦ Blana acestui animal. Căciula cea de oaie pe urechi ani tras-o zdravăn. EMINESCU, N. 42.
       • Compus: (botanică) țîța-oii = ciuboțica-cucului.

– Pronunțat: oa-ie.