eSursa - Dictionar de sinonime

Ce înseamnă copăcel?

Care e înțelesul expresiei copăcel?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "copăcel":
a sta sau a merge etc

Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      Folosită in literatură

" - Bravo ma, popa destept, bine te-ai gindit! striga Dumitru vesel.
Si se ridicara. Scularea insa ii clatina rau. Abia se tineau pe picioare. Calugarul, ca la o joaca, sprijini haina intr-un copacel mai departe, cu pieptii intinsi in laturi, ca niste aripi.
- Da, stai intii sa pocnim sticlele astea goale, zise Gheorghe."
Ispitele parintelui Evtichie poezie de Vasile Voiculescu

" 6
Bunicul spunea ca ferestrele sunt lipite pe zidul neted al blocului. Lipite ca niste etichete pe borcanele de compot, ca afise pentru muzeul infiintat in apartament. Spunea ca de pe vremea lui sunt lipite acolo. Ii raspundeam cu totii ca o sa dezlipim ferestrele de pe zidul neted al blocului, o sa le vindem drept ziare pe strada. Le vom folosi drept cearsaf unsuros pe cele de la sufragerie. Si-apoi, bunicule, tu ai sa privesti cat vrei de la pervazul lor. Bunicul are un copacel sub fereastra si ca sa fie de-o varsta cu el a dat copacelul cu lac. A impaiat poza bunicii si plange si-i spune pe numele de fata. Bunicul si-a dat ridurile cu lac, a devenit maestru in artizanat, le lustruieste in fiecare dimineata cu o carpa moale. Bunicul e june. Perna si-a umplut-o cu pamant ca sa se mai obisnuiasca. Priveste pe fereastra si spune: "Azimaine, am sa plec in lume sa va gasesc un rost, un nume".
"
Familia popescu poezie de Cristian Popescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
COPĂCÉL, copăcei, substantiv masculin Diminutiv al lui copac; copac tînăr; arbust. Văzînd păsărelele cîte două-două, pe rămurelele copăceilor, se încinse focul într-însa de dorul bărbatului său. ISPIRESCU, L. 58. Îmi zîmbi sorbind infuzia copăcelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI, S. I, 49.
♦ (Adverbial, uneori repetat; determină verbe ca «a merge», «a umbla», «a se ține» etc.) Pe picioare, drept. Copăcel-copăcel, îl îndemnă Bibescu, sprijinindu-l. SADOVEANU, P. M. 310. Generalul, proptit între cei doi colonei... se ținea copăcel, înaintînd cu mișcări de paralitic. despre ZAMFIRESCU, R. 193. Copăcel-copăcel, băiatul a mers cîțiva pași pînă la colțul stradei. CARAGIALE, O. I 324. Prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel. CREANGĂ, A. 33.