Ce înseamnă familial a se duce pe copcă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "familial a se duce pe copcă": despre bunuri a se pierde, a se irosi, a se distruge; despre oameni a intra într-o mare încurcătură, a o păți

" doar prin tevile de canalizare
cand te barbieresti in oglinda ca intr-o copca de apa
din vorbele tale ciudate"
Febra aurului poezie de Arcadie Suceveanu

" Pe care coturni bellici rosea pan’ la genunche
Cu pinteni d-argint ageri. O copca scanteinda
In suma de brillante strangea a lui centura"
Mihaida poezie de Ion Heliade Radulescu

CÓPCĂ2, copci, substantiv feminin

1. Gaură, spărtură făcută în gheața unui rîu, a unei bălți etc. pentru pescuit sau pentru scos apă. În nopțile cu lună plină ieșea cu unul sau doi camarazi ca să vadă la produfurile lacului vidre strecurîndu-se șerpuitor de la o copcă la alta. SADOVEANU, M. C. 114.
       • Expresia: A se duce pe copcă (sau, rar, copce) = a o păți, a fi pierdut, a da de dracu. Cum făcuși, soro? Ne-am dus pe copcă. BASSARABESCU, vezi 46. V-ați dus pe copce, cu toată șmichiria voastră. CREANGĂ, P. 266.

2. Groapă (îngustă și adîncă) făcută în pămînt, în piatră etc. Pinul cu care astupase Agripina copca scobită sub căpiță era răvășit. GALACTION, O. I 167. O pînză lată de apă, albă ca laptele, desfâșurîndu-se ca de pe un sul, s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 159.
♦ Scobitură mică făcută în pămînt cu scopul de a introduce sămînța unei plante. N-avea omul un grăunte, Dar sudori purta pe frunte, Semăna și el în gînd Copci de copci și rînd de rînd. CONTEMPORANUL S. II, 1949, nr. 161, 5/2.

– plural și: copce.