Ce înseamnă discurs funebru?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "discurs funebru": orație funebră, învechit propovedanie

" Cobori modest si mandru spre divinul purgator,
Dante-i tine-n romaneste un discurs laudator;
Lui Cosbuc, mirat ca Dante ii vorbea in romaneste,"
Cand Cosbuc poezie de Cincinat Pavelescu

" Caci, din doua una: ori e in adevar gelos pana la cumplita crima, si atunci n-are vreme sa mai tina discursuri, si mai cu seama kilometrice, si inca in versuri distilate; ori, daca le tine, si-a scos tot focul de la inima, si n-are sa se mai potriveasca, la urma, crima de loc. Prin urmare, ori crima fara discurs, ori discurs fara crima.
Othello, desi „turc stupid", o stie bine aceasta si, fiindca lui crima ii trebuie, renunta la discurs, si foarte cuminte face.
O vorba numai, o vorba al carei miez este mai substantial decat ar putea fi continutul a o suta de versuri alambicate: „Cum sa-i omor?" Atata numai poate scoate din gatlejul inecat de turbare: „Cum?" Si din aceasta scurta intrebare noi vedem limpede ce tragica soarta ii asteapta si pe ea si pe el."
Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale

DISCÚRS, discursuri, substantiv neutru Expunere în fața unei adunări a unui subiect (mai adesea de natură politică); cuvîntare. vezi conferință. Un ofițer... se plimba nervos, grăind singur, pregătind un discurs. CAMILAR, N. I 372. Și, pe loc, un discurs... fu gata. M.

I. CARAGIALE, C. 116. Discursuri, de-altă parte, turnatu-s-au mai multe, Și pare c-o să fie și lume să le-asculte. MACEDONSKI, O. I 42.
♦ (Franțuzism învechit) Tratare în scris a unui subiect de natură științifică sau literară. vezi compoziție, studiu. Le citește un lung discurs istoric moral. CARAGIALE, O. III 256. A scris un discurs despre urmele «Elenismului în Romînia». ODOBESCU, S. II 412.