eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție discurs


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Discurs [ dis-curs ]
VEZI SINONIME PENTRU discurs PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului discurs în mai multe dicționare

Definițiile pentru discurs din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCURS:
DISCÚRS, discursuri, substantiv neutru Expunere în fața unei adunări a unui subiect (mai adesea de natură politică); cuvîntare. vezi conferință. Un ofițer... se plimba nervos, grăind singur, pregătind un discurs. CAMILAR, N. I 372. Și, pe loc, un discurs... fu gata. M.

I. CARAGIALE, C. 116. Discursuri, de-altă parte, turnatu-s-au mai multe, Și pare c-o să fie și lume să le-asculte. MACEDONSKI, O. I 42.
♦ (Franțuzism învechit) Tratare în scris a unui subiect de natură științifică sau literară. vezi compoziție, studiu. Le citește un lung discurs istoric moral. CARAGIALE, O. III 256. A scris un discurs despre urmele «Elenismului în Romînia». ODOBESCU, S. II 412.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



discurs
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discurs:
discúrs sn [Atestat: VĂCĂRESCUL, istorie 247 / V: (înv) discurscórs / Plural: discursuri, (înv) discurse / Etimologie: franceza discours, lat discursus] 1 Specie a genului oratoric, constând dintr-o expunere făcută în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc. Si: cuvântare. 2 Tratare în scris a unui subiect de natură științifică, literară etc. 3 (Lin) Realizare concretă, scrisă sau orală, a limbii considerată ca sistem abstract. 4 (Lin) Enunț superior ca întindere a frazei. 5 Ansamblul manifestărilor verbale, orale sau scrise, considerate semnificative pentru o ideologie, pentru o mentalitate, pentru un domeniu. 6 Conversație. 7 (Fam) Predică.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISCURS
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCURS:
DISCÚRS substantiv neutru

1. expunere oratorică în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.; cuvântare.

2. expresie verbală a gândirii; cuvântare.

3. disertație, tratare a unui subiect de natură științifică sau literară; expozeu, tratat. (< limba franceza discours, latina discursus)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DISCURS
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCURS:
DISCÚRS, discursuri, substantiv neutru Specie a genului oratoric, constând dintr-o expunere făcută în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.; cuvântare.
♦ (învechit) Tratare în scris a unui subiect de natură științifică sau literară.

– Din limba franceza discours, latina discursus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



DISCURS
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DISCURS:
DISCÚRS substantiv neutru (conform limba franceza discours): text care formează o unitate destul de completă, caracterizat printr-o puternică coeziune; se limitează la enunțurile succesive ale unui singur vorbitor, care reprezintă un mesaj.
Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

DISCURS
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCURS:
DISCÚRS, discursuri, substantiv neutru Expunere făcută în fața unei adunări; cuvântare.
♦ (Franțuzism învechit) Tratare în scris a unui subiect de natură științifică sau literară.

– Din limba franceza discours, latina discursus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISCURS
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCURS:
DISCURS s.

1. alocuțiune cuvînt, cuvîntare, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, (familial și ironic) logos. (În discurs său a arătat că...)

2. discurs funebru = orație funebră, (învechit) propovedanie.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DISCURS
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCURS:
DISCÚRS discursuri n. Expunere oratorică (mai ales politică), făcută în fața unui public; cuvântare. /<fr. discours, latina discursus
Forme diferite ale cuvantului discurs: discursuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISCURS
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCURS:
DISCÚRS substantiv neutru Expunere publică asupra unui subiect (de natură politică); cuvântare. [conform latina discursus, limba franceza discours].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

discurs
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru discurs:
* discúrs n., plural urĭ (latina discursus. vezi concurs). Cuvîntare rînduită metodic: discurs inaugural. vezi conferență.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

discurs
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discurs:
discurs n. cuvântare, compozițiune oratorică ale cării părți sunt dispuse cu metodă: discurs de advocat.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

discurs
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discurs:
discúrs substantiv neutru, plural discúrsuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

discurs
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discurs:
discúrs substantiv neutru, plural discúrsuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DISCURS'
disculpațiúnediscurádiscurăluídiscuriruíDISCÚRSdiscursáDISCURSÍVDISCURSIVITÁTEdiscuruluí

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discurs
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discurs dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Discúrs sn [Atestat: VĂCĂRESCUL, istorie 247 / V: înv discurscórs / Plural: discursuri, înv discurse / Etimologie: franceza discours, lat discursus] 1 Specie a genului oratoric, constând dintr-o expunere făcută în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.
În discursul său a arătat că.
În discurs său a arătat că.
DISCÚRS discursuri n.



GRAMATICA cuvântului discurs?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discurs.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discurs poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul discurs sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul discurs are forma: discúrsuri
VEZI PLURALUL pentru discurs la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE discurs?
Vezi cuvântul discurs desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discurs?
[ dis-curs ]
Se pare că cuvântul discurs are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL discurs
Inţelegi mai uşor cuvântul discurs dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Discurs funebru = orație funebră, învechit propovedanie
Discurs funebru = orație funebră, învechit propovedanie



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discurs

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A călca pe cineva pe colțul ișlicului sau a pocni pe cineva la coada ișlicului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
motor care poate funcționa cu întreaga gamă de combustibili
cele mai mici vase sanguine prin care se hrănesc țesuturile corpului și care fac legătura între vene și artere
a jigni pe cineva
deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un instrument optic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app