 | as |
|
| Discurs [ dis-curs ] VEZI SINONIME PENTRU discurs PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discurs în mai multe dicționareDefinițiile pentru discurs din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCURS: DISCÚRS, discursuri, substantiv neutru Expunere în fața unei adunări a unui subiect (mai adesea de natură politică); cuvîntare. vezi conferință. Un ofițer... se plimba nervos, grăind singur, pregătind un discurs. CAMILAR, N. I 372. Și, pe loc, un discurs... fu gata. M. I. CARAGIALE, C. 116. Discursuri, de-altă parte, turnatu-s-au mai multe, Și pare c-o să fie și lume să le-asculte. MACEDONSKI, O. I 42. ♦ (Franțuzism învechit) Tratare în scris a unui subiect de natură științifică sau literară. vezi compoziție, studiu. Le citește un lung discurs istoric moral. CARAGIALE, O. III 256. A scris un discurs despre urmele «Elenismului în Romînia». ODOBESCU, S. II 412. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discurs: discúrs sn [Atestat: VĂCĂRESCUL, istorie 247 / V: (înv) discurscórs / Plural: discursuri, (înv) discurse / Etimologie: franceza discours, lat discursus] 1 Specie a genului oratoric, constând dintr-o expunere făcută în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc. Si: cuvântare. 2 Tratare în scris a unui subiect de natură științifică, literară etc. 3 (Lin) Realizare concretă, scrisă sau orală, a limbii considerată ca sistem abstract. 4 (Lin) Enunț superior ca întindere a frazei. 5 Ansamblul manifestărilor verbale, orale sau scrise, considerate semnificative pentru o ideologie, pentru o mentalitate, pentru un domeniu. 6 Conversație. 7 (Fam) Predică. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCURS: DISCÚRS substantiv neutru 1. expunere oratorică în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.; cuvântare. 2. expresie verbală a gândirii; cuvântare. 3. disertație, tratare a unui subiect de natură științifică sau literară; expozeu, tratat. (< limba franceza discours, latina discursus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCURS: DISCÚRS, discursuri, substantiv neutru Specie a genului oratoric, constând dintr-o expunere făcută în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.; cuvântare. ♦ (învechit) Tratare în scris a unui subiect de natură științifică sau literară. – Din limba franceza discours, latina discursus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DISCURS: DISCÚRS substantiv neutru (conform limba franceza discours): text care formează o unitate destul de completă, caracterizat printr-o puternică coeziune; se limitează la enunțurile succesive ale unui singur vorbitor, care reprezintă un mesaj. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCURS: DISCÚRS, discursuri, substantiv neutru Expunere făcută în fața unei adunări; cuvântare. ♦ (Franțuzism învechit) Tratare în scris a unui subiect de natură științifică sau literară. – Din limba franceza discours, latina discursus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCURS: DISCURS s. 1. alocuțiune cuvînt, cuvîntare, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, (familial și ironic) logos. (În discurs său a arătat că...) 2. discurs funebru = orație funebră, (învechit) propovedanie. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCURS: DISCÚRS discursuri n. Expunere oratorică (mai ales politică), făcută în fața unui public; cuvântare. /<fr. discours, latina discursus Forme diferite ale cuvantului discurs: discursuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCURS: DISCÚRS substantiv neutru Expunere publică asupra unui subiect (de natură politică); cuvântare. [conform latina discursus, limba franceza discours]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru discurs: * discúrs n., plural urĭ (latina discursus. vezi concurs). Cuvîntare rînduită metodic: discurs inaugural. vezi conferență. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discurs: discurs n. cuvântare, compozițiune oratorică ale cării părți sunt dispuse cu metodă: discurs de advocat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discurs: discúrs substantiv neutru, plural discúrsuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discurs: discúrs substantiv neutru, plural discúrsuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCURS' disculpațiúnediscurádiscurăluídiscuriruíDISCÚRSdiscursáDISCURSÍVDISCURSIVITÁTEdiscuruluí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discurs Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discurs dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discúrs sn [Atestat: VĂCĂRESCUL, istorie 247 / V: înv discurscórs / Plural: discursuri, înv discurse / Etimologie: franceza discours, lat discursus] 1 Specie a genului oratoric, constând dintr-o expunere făcută în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc. În discursul său a arătat că. În discurs său a arătat că. DISCÚRS discursuri n. |
GRAMATICA cuvântului discurs? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discurs. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discurs poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discurs? Vezi cuvântul discurs desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discurs?[ dis-curs ] Se pare că cuvântul discurs are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL discurs Inţelegi mai uşor cuvântul discurs dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDiscurs funebru = orație funebră, învechit propovedanie Discurs funebru = orație funebră, învechit propovedanie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discurs |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A călca pe cineva pe colțul ișlicului sau a pocni pe cineva la coada ișlicului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul discurs are forma: discúrsuri
