Ce înseamnă elena?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "elena": helena

Atque nos ! poezie de George Cosbuc

Traire poezie de Ion Vatamanu

ELENA, mama împ. Constantin cel Mare, ῎Eλένη, latina Helena.

I.

1. Elena, cu afer.: Lena (17 B IV 61); Lenă, ar. (Fărș); Lenești substantiv (16 A IV 83).

2. Elina doamna lui Radu-Mihnea și a Iui Matei Basarab; jitelnița (17 B I 492 și III 6).

3. Eliana (P6); Ileana (BCI VII 75), forma cea mai frecventă în popor; în epos:

– Cosînzeana; cu afer. act.: Leana; Ilena (P Bor 51); Ileni substantiv ard.; Ileanu fam. olt. (Sd XXII; Tg-Jiu); -l (Sd XXII; Tis 419).

4. Cu afer.: Lean fam. (Moț).

5. Ilanea și Ialena (Mar).

6. Ilina (P Bor), frecv.,. ard., 1688 (Paș); munt. (P11; Puc. 37); dobr. RI XI 206); Ilinu fam. (vezi Elen).

7. Derivate: Ilinuța, Bașotă (RI IX 32); Ilinoiu și Linoiu, olt. (Cand). Cu afer.: Lina forme frecv. act. și Linu b. (16 B III 141) sau + substantiv lin.

II. + -ca, -ița, -uța: forme apropiate de cele balcanice A

1. Elenca; formă rusă: Elencu (Puc etc.); Lenea (Dm); Lencă și Lenchiță (Hur); + -an: Lencan, olt. (Cand 134).

2. Leanca forme, frecv. și fam.; Leancu fam. (Ard); Liancă

I. (Brăz 5). Lencuța forme

3. Elincă forme (Cat. mold. II).

4. Ilinca, frecv., munt.

5. Cu afer.: Linca, olt. (AO XII 240; Paș); -nu, Al., mold. act. Lincariu fam. ard. (Viciu 16).

6. Linc/o (17 B III 10); -u, forme, act.; -uța (Ard); -oiu (Cand 134). Lincești neam brașovean, 1770 (BCI XII 88).

7. Cu afer, și sufix -cea, -ciu: Lin/cea substantiv, -cioiu, olt. (Cand).

8. Ilincel, Antohi, olt, (Sd VII 220). conform blg. Линко B.

1. Ilena (P13); Ilenuța; cu afer. frecv.: Lenuța.

2. Lența forme, mold.; fam. (Băl I); Lență, D., fam. (17 A IV 82); Lența b. (IspI2); Lențu (Arh); Lenț/e (17 A IV 294); -ea (Dm); -ești s.; Lențoe n. marital (17 A III 177 și IV 294).

3. Leanță = Lențea staroste (17 A I

10. Cat mold I) Leanțea (Dm).

4. Lința (Ard; Paș);

– dobr. (RI XI 210); la gen. Linții forme (17 A 177).

III. Alte influențe:

1. Din limba maghiară: Ilona (Ard II 194).

2. Forme, de infl. limba ucraineană: Olena (16 A II 134); Olina (Sur II; 16 A III 4; RI XI 206); Oliana (16 A III 414); Alena Drăg)

3. Olenca b. (16 A I 338, III 39; Sur II; Ard II 175).

4. Olin/escu Al. buc.; -in, Toma (17 A I 143).

5. Prob. și Alința, Rosetti, 1888; -escu < Alena; la catolici Alina < Adelina (Pallazzi, Diz. italiano).