Ce înseamnă forme botanică; în sintagma plutitoare dulce?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "forme botanică; în sintagma plutitoare dulce": lemn-dulce

" Stropite-n doua locuri cu carmin,
Din zboru-i frant si plutitor se lasa
Pe varful unui spin."
Lumina poezie de George Topirceanu

" Tu ai vrea sa spui sa duca catre dansul o solie,
Dar ea zboara... tu cu ochiul plutitor si-ntunecos
Stai cu buze disclestate de un tremur dureros. "
Calin (file din poveste) poezie de Mihai Eminescu

PLUTITÓR, -OÁRE, plutitori, -oare, adjectiv, substantiv neutru, substantiv feminin

1. Adj. Care poate pluti la suprafața unui lichid; flotabil.
       • Pod plutitor = platformă care servește la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație.
♦ Care se menține în văzduh.
♦ (învechit; despre ape curgătoare) Navigabil.

2. substantiv neutru Corp care plutește la suprafața unui lichid și care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor.
♦ Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care servește la măsurarea vitezei unui curent de apă.

3. substantiv neutru Construcție care plutește, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigație.

4. S. forme (botanică) Rourică.

5. S. forme (botanică; regional; în sintagma) Plutitoare-dulce = lemn-dulce.

– Pluti + sufix -tor.