 | as |
|
| Plutitor [ plu-ti-tor ] VEZI SINONIME PENTRU plutitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului plutitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru plutitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLUTITÓR: PLUTITÓR, -OÁRE, plutitori, -oare, adjectiv, substantiv neutru, substantiv feminin 1. Adj. Care poate pluti la suprafața unui lichid; flotabil. • Pod plutitor = platformă care servește la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație. ♦ Care se menține în văzduh. ♦ (învechit; despre ape curgătoare) Navigabil. 2. substantiv neutru Corp care plutește la suprafața unui lichid și care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor. ♦ Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care servește la măsurarea vitezei unui curent de apă. 3. substantiv neutru Construcție care plutește, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigație. 4. S. forme (botanică) Rourică. 5. S. forme (botanică; regional; în sintagma) Plutitoare-dulce = lemn-dulce. – Pluti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului plutitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLUTITÓR: PLUTITÓR, -OÁRE, plutitori, -oare, adjectiv, substantiv neutru, substantiv feminin 1. Adj. Care poate pluti la suprafața unui lichid; flotabil. • Pod plutitor = platformă care servește la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație. ♦ Care se menține în văzduh. ♦ (învechit; despre ape curgătoare) Navigabil. 2. substantiv neutru Corp care plutește la suprafața unui lichid și care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor. ♦ Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care servește la măsurarea vitezei unui curent de apă. 3. substantiv neutru Construcție care plutește, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigație. 4. S. forme (botanică) Rourică. 5. S. forme (botanică; în sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului plutitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLUTITOR: PLUTITOR2, -OÁRE, plutitori, -oare, adjectiv 1. Care plutește pe suprafața unui lichid. Gheața mării clare se desparte în blocuri plutitoare de cristal, TOPÎRCEANU, P. 98. • Pod plutitor vezi pod. Doc plutitor vezi doc. Insulă plutitoare vezi insulă. Care plutește în aer. Ploaia devenise și mai măruntă, ca un abur plutitor și rece. MIHALE, O. 264. Din stîngă, din dreapta, din față, Din rîpi și pe-o sută de căi, Ies dungi plutitoare de ceață. COȘBUC, P. I 3. (Învechit, despre un rîu, fluviu etc.) Navigabil, pe care se poate pluti. [Mureșul] rîu plutitor, care din țara săcuilor... sosește la Lipova, în Banat, și se varsă în Tisa. BĂLCESCU, O. II 321. Forme diferite ale cuvantului plutitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLUTITÓR: PLUTITÓR1, plutitoare, substantiv neutru 1. Corp care plutește pe suprafața unui lichid într-un rezervor și care acționează un mecanism pentru a-i indica sau a-i regula nivelul. 2. Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decît a apei, care servește la măsurarea vitezei unui curent de apă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLUTITÓR: PLUTITÓR1 plutitoroáre (plutitoróri, plutitoroáre) 1) Care plutește. • Pod plutitor vezi POD. 2) (despre plante acvatice) Care, neavând rădăcini fixate, plutește pe apă; natant. 3) Care se mișcă lin prin aer; care se menține mult timp în aer. Nourași plutitorori. /a pluti + sufix plutitortor Forme diferite ale cuvantului plutitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLUTITÓR: PLUTITÓR2 plutitoroáre n. Dispozitiv care plutește la suprafața unui lichid dintr-un recipient, indicând (și reglând) nivelul lichidului. /a pluti + sufix plutitortor Forme diferite ale cuvantului plutitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLUTITOR: PLUTITOR adjectiv, s. 1. adjectiv (învechit) plutind. (Nave plutitor.) 2. adjectiv flotabil, flotant. (Corp plutitor.) 3. substantiv (tehnic) flotor. 4. adjectiv zburător. (Păsări plutitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru plutitor: plutitór, -oáre adjectiv Care plutește: lemnu e plutitor. Pe care se poate pluti, navigabil: rîŭ plutitor. S. forme Rourică. vezi flotant. Forme diferite ale cuvantului plutitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plutitor: plutitór adjectiv masculin, plural plutitóri; forme singular și plural plutitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plutitor: plutitór1 adjectiv masculin, plural plutitóri; forme singular și plural plutitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plutitor: plutitor a. bun de plutit. ║ m. cel ce plutește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plutitor: plutitór (obiect) substantiv neutru, plural plutitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plutitor: plutitór2 (obiect) substantiv neutru, plural plutitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLUTITÓR: PLUTITÓR adjectiv verbal navigabil. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru plutitor: plutitor adjectiv verbal NAVIGABIL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLUTITOR' PLUTÍREPLUTÍTPLUTITOÁREplutitoáre-dúlcePLUTITÓRPLÚTNIȚĂplutoPLUTOCRÁTplutocrátă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL plutitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plutitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PLUTITÓR1 plutitoroáre plutitoróri, plutitoroáre 1 Care plutește. • Pod plutitor vezi POD. Nourași plutitorori. /a pluti + sufix plutitortor. PLUTITÓR2 plutitoroáre n. /a pluti + sufix plutitortor. Nave plutitoroare. Corp plutitor. Păsări plutitoroare. Nave plutitor. Corp plutitor. Păsări plutitor. |
GRAMATICA cuvântului plutitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plutitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul plutitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE plutitor? Vezi cuvântul plutitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plutitor?[ plu-ti-tor ] Se pare că cuvântul plutitor are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL plutitor Inţelegi mai uşor cuvântul plutitor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Pod plutitor = platformă care servește la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație Forme botanică; regional; în sintagma Plutitoare-dulce = lemn-dulce Pod plutitor = platformă care servește la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație Forme botanică; în sintagma Plutitoare dulce = lemn-dulce |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL plutitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Febră pernicioasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul plutitor are forma: plutitoáre
