Ce înseamnă forme compus: dosnică-galbenă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "forme compus: dosnică-galbenă": plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule carpesium cernuum

" Dar totodata veste si vorba s-a pornit,
Ca Tabara-i om dosnic si-i trist necontenit
Si cat e ziua dansul cu nimeni nu vorbeste,"
Fata craiului din cetini poezie de George Cosbuc

DÓSNIC, -Ă, dosnici, -e, adjectiv

1. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Așezat mai la o parte, retras, lăturalnic, ferit, izolat. Fiind [peștera] prea dosnică, nu pătrundea la ea nici o rază de soare. STĂNOIU, C. I 153. Pe o scară acoperită, strîmtă și dosnică, ieșirăm în dosul mînăstirii. GALACTION, O. I 570. Strada, dosnică și troienită de zăpadă, era pustie. MACEDONSKI, O. III 70.
       • (Adverbial) [Iubirea] vom căuta deci s-o izgonim din acest palat, Unde s-a strecurat furișată dosnic Într-o seară de bal. CAMIL PETRESCU, T. III 340.

2. (Rar, despre oameni) Ursuz, retras, tăcut. Pe zi ce mergea, sluga se arăta tot mai dosnic față cu copilul, așa încît bietul copil sta smirna. BOTA, P.

6. Sînt... unii oameni dosnici, grei la vorbă, încît și dracu-i ocolește. RETEGANUL, P. III 28.