eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă în gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid apă, zeamă, supă care fierbe; în expresie a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot?

Care e înțelesul expresiei în gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid apă, zeamă, supă care fierbe; în expresie a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "în gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid apă, zeamă, supă care fierbe; în expresie a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot":
într-un lichid care face valuri; a fierbe fără clocot



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Pricepe nesfarsitul s-al totului mister;

Materia in fata-i se fierbe si se cerne,
Ur meaza in adancuri cometele ce pier;"
Avant poezie de Alexandru Macedonski

" Incotro sa fug de pedepsire?
Imi fierbe mintea mea arzand
Si sufletul de patimire."
Iuda poezie de Alexei Mateevici

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FIÉRBE, fierb, verb

III.

1. intranzitiv (Despre un lichid) A trece în stare de vapori, prin clocotire în toată masa, sub acțiunea căldurii. vezi clocoti. Apa fierbe la 100° Celsius, la presiunea atmosferică normală. (tranzitiv) Am fiert bine laptele.
       • (Subiectul e vasul în care fierbe un lichid) Samovarul fierbe.
       • Expresia: Nu-ți băga nasul (sau mîna) unde nu-ți fierbe oala = nu te amesteca în lucruri care nu te privesc. A se amesteca unde nu-i fierbe oala vezi amesteca.
♦ figurat (Despre apa unui rîu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri. În jurul clădirii negre, fierbeau apele spumegînd. SADOVEANU, O. I 406. Marea luă o culoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țișnind în aer și fierb scoțînd scîntei. ALECSANDRI, P. II 136.

2. intranzitiv (Despre mîncări, alimente etc.) A fi supus acțiunii de fierbere a apei (sau a altui lichid) în care e pus pentru a fi preparat. Pune carnea la fiert. ▭ În cetate-aici erau... toți străjerii și așteptau... Chisălița să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326. Lasă bucatele la foc să fiarbă. CREANGĂ, P. 30.
       • Expresia: A fierbe toți într-o oală vezi oală.
♦ tranzitiv A prepara, a găti (un aliment) prin fierberea lichidului în care e pus. Fierb cartofi. ▭ Culege o poală de somnoroasă pe care o fierbe... cu o vadră de lapte dulce. CREANGĂ, P. 214.
♦ tranzitiv A supune un corp acțiunii fierberii apei, în anumite scopuri. Am fiert rufele.

3. intranzitiv figurat (Despre oameni) A fi cuprins de un sentiment puternic, de o pasiune; a fi agitat, a fi într-o stare de mare frămîntare. își aduse aminte de cealaltă obrăznicie, suferită în cursul dimineții din partea prințului. Acum fierbea de rușine și de furie. DUMITRIU, N. 33. Fierbeam de nemulțumire, căci mi-era penibil să aud vorbindu-se cu atîta ușurință despre tata. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu verb reflexiv:eam să spui cucoanelor. CARAGIALE, O. I 46.
       • (Cu inversarea construcției) Urmase să fiarbă în ea necazul împotriva omului. DUMITRIU, N. 47. În glasul lui sălbatic fierbea mînia. SADOVEANU, O. I 304.
♦ (Despre sîngele oamenilor) A clocoti, a se înfierbînta din cauza unui sentiment puternic, a unei pasiuni etc. Tomșa tresări cu sîngele fierbînd în vine. SADOVEANU, O. VII

11. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte. DELAVRANCEA, A. 99.
♦ tranzitiv (Complementul indică o persoană) A frămînta, a necăji, a chinui. Uite-așa mă fierbe de-un ceas! REBREANU, R. I 193. O fierbe ciuda pe urîta, Că-s mai frumoasă decît ea. COȘBUC, P. I 129. Nu știi cum mă fierbe el pe mine de două săptămîni de zile? CARAGIALE, O. I 45.
       • Expresia: A fierbe (pe cineva) fără apă vezi apă.
♦ tranzitiv (Rar; cu privire la acțiuni) A pune la cale, a pregăti prin mari agitații. (reflexiv pasiv) La 1857, pe cînd se fierbea Unirea în Iași... Kogălniceanu și alții au găsit cu cale să cheme la adunare și cîțiva țărani. CREANGĂ, A. 161.

4. intranzitiv figurat (Despre văzduh, despre o întindere etc.) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. În pulberea lunii cîntecul se înălța înmulțit parcă,

– împrejurimile fierbeau, și în răstimpurile de tăcere, de departe se auzeau ca răspunsuri, în hugeaguri și livezi, alte cîntece de privighetori. SADOVEANU, O. VI 331. Fierbea văzduhul ca un iad De boambe, de șrapnele. ALECSANDRI, P. III 441.

5. intranzitiv (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). Vinul aspriu fierbea, cînd țîșnea în cofe. SADOVEANU, O. I 69. Nevastă, du-te, adă Vin de cel ce fierbe-n cadă. ALECSANDRI, P. P. 131.

6. tranzitiv figurat (Cu privire la dansuri, jocuri, cîntece etc.) A executa cu foc, din toată inima. Prinzînd moș Bodrîngă la inimă, să nu înceapă a cînta din fluier o corăbiască de cele frămîntate în loc?... Și așa o fierbeam de tare, de nu ne ajungea casa. CREANGĂ, A. 98. Pe tot drumul, ca să uite de aleanu de acasă... au pe cîte unul ce le fierbe din fluier cîntece de jele, mai rar de joc. ȘEZ. IV 17.

– Forme gramaticale: perfectul simplu fiersei, participiu fiert.