eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă în sintagma cuibul albinelor?

Care e în sintagma cuibul albinelor?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "în sintagma cuibul albinelor":
fagurii ocupați cu puiet și cu hrană, în care trăiește și se dezvoltă familia de albine




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Legile sunt o minciuna: slove puse pe hartie...
Ziaristica mai toata cuib nerod de miselie.
Cei de sus isi umplu punga; cei de jos, cu mare zor,"
Epoca poezie de Alexandru Macedonski

" Pe langa Neapol am de stire,
Ca e un cuib intre verdeata,
Eu l-am vazut in parasire"
Castele-n Spania poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CUIB, cuiburi, substantiv neutru

1. Culcuș de paie, fulgi și găteje, făcut de păsări, în copaci, în scorburi, sub streșinile caselor etc. pentru a se adăposti, a-și depune ouăle, a le cloci și a scoate pui. Dintr-un cuib cenușiu de rîndunele, sub streașină, spînzurau cîteva fire de paie legănate de vînt. C. PETRESCU, S.

13. Ca-ntr-un cuib v-adorm în suflet, cîntecele mele! GOGA, C. P.

13. Sub strașina veche și-naltă Sînt cuiburi

– și-n ele S-ascund rîndunele... DEMETRESCU, O. 79. O pupăză care-și făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn și scorburos. CREANGĂ, A. 52. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună. EMINESCU, O. I 207.
♦ Cuibar. Bătrîna începu să se vaiete că i-a murit găina pe cuib. ISPIRESCU, L. 395.
♦ figurat Culcuș. Tupilat în cuibul tău, legănat de mersul domol al căruței, îți umpleai urechile cu zvonurile nopții adînci. PAS, Z. I 45.

2. figurat Locuință, sălaș. Cuibul tractoriștilor era scufundat în întregime in întuneric. De nicăieri nici o mișcare. MIHALE, O. 187. Ei hai, fiindcă tot am venit, să vedem cuibul poetului. REBREANU, R. I 184. Înlăuntru, în colibă, Chira ș-așteaptă,.. voinicul. Păreții cuibului sînt nălbiți și dați la mistrie. DELAVRANCEA, S. 165.
       • figurat Donici, cuib de-nțelepciune... EMINESCU, O. I 31. O! cuib al fericirilor! O! țară luminoasă! ALECSANDRI, O. 257.
       • Reședință. Ștefan, Ștefan domn cel mare, în Suceava cuibu-și are. ALECSANDRI, P. P. 173.

3. figurat (Cu sens peiorativ, urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune dușmănoasă intereselor unei colectivități, unei națiuni, unui stat. vezi speluncă. Aici a fost odată cuibul tîlharilor. DEȘLIU, G. 37.
♦ Focar. Ca să se sece influința boierilor și să stîrpească cuiburile feudalității [Alexandru Lăpușneanu] îi despoie de averi. NEGRUZZI, S. I 143.

4. Groapă în pămînt în care se seamănă legume sau cereale. A însămînța porumbul în cuiburi așezate în pătrat înseamnă a pune porumbul pe rînduri drepte în cuiburi care au între ele aceeași distanță. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2917.
       • Mușuroi făcut, prin prășit, în jurul firelor de porumb sau de cartofi. [Cartofii] se prășesc, făcîndu-se și puțin cuib împrejurul tufelor.

I. IONESCU, despre 300.
♦ Spațiu restrîns în care se găsește o îngrămădire de plante de același fel. Cuib de viorele. Cuib de ciuperci.

5. Cantitate de fermenți care produc acrirea vinului, a borșului, a laptelui. vezi maia.

6. (termen militar; determinat prin «de mitralieră», «de armă automată» sau «de foc») Loc adăpostit care asigură tragerea unei arme automate în condiții bune.
♦ Determinat prin «de rezistență») Porțiune mică de teren amenajată pentru adăpostirea uneia sau mai multor arme automate.