eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă la colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară?

Care e înțelesul expresiei la colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "la colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară":
într-un loc ferit de primejdii





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Sa fie Romania tot binecuvantata,
Ca tara mult manoasa, ca tara-mbelsugata;
Strainul sa-i aduca a sale bogatii,"
Dorinta romanului din poezie de Alecu Donici

" Si tu-l vei gasi!
Un om ce renunta la tot pentr u tara,
Nu unul ce este o cumplita hiara"
Strigatul inimii poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ȚÁRĂ, țări, substantiv feminin

I.

1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat; prin extensie stat.
       • Expresia: Țara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva. (familial) Te joci cu țara în bumbi? formulă prin care se atrage atenția cuiva că greșește atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colț de țară = a valora foarte mult. A pune țara la cale = a) a conduce, a administra o țară; b) (ironic) a discuta o chestiune importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară; prin extensie a discuta multe și de toate. (popular) A se duce la țară (sau în țări) = a se duce în lume. Țara e largă = ești liber să faci ce verb reflexiv:ei, să pleci unde verb reflexiv:ei. La colț de țară și la mijloc de masă sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau șapte) mări (și) peste nouă (sau șapte) țări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (familial) A sta prost (sau rău) cu țara = a nu avea bani. Țara nimănui = a) (în basme) țară fără stăpân; b) spațiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră.

2. (În sintagma) Țara Românească = stat feudal românesc, creat la începutul secolul XIV, cuprinzând Muntenia și Oltenia, până la unirea Principatelor. Țările de Jos = denumire dată în Evul Mediu și în epoca modernă teritoriul cuprinzând Belgia, Olanda, Luxemburgul și nord-estul Franței.
♦ (În vechea organizare politică și administrativă a României) Provincie.

3. Regiune, ținut, teritoriu.
♦ Șes.

4. Locul în care s-a născut sau trăiește cineva; patrie.

5. (În opoziție cu oraș) Mediu rural, sat.
       • locuțiune adjectiv De (sau de la) țară = de la sat; rural.

II.

1. Locuitorii unei țări (I 1); popor; națiune; prin extensie oameni, lume.
       • Expresia: A afla târgul și țara = a afla toată lumea. A se pune cu țara = a intra în conflict cu toată lumea.

2. (învechit) Populație de la sate; țărănime. [Variante: (învechit) țeáră substantiv feminin]

– latina terra.