Ce înseamnă latina *virgella?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "latina *virgella": virgula

" Strafulgera in treacat;
Lovit cu o vergea de fier,
Se fr`nge vechiul lacat;"
Lenore poezie de Stefan Octavian Iosif

VERGEÁ, vergele, substantiv feminin

1. Vargă, nuia de lemn. Soldatul care nu se supunea ori nu executa o poruncă era bătut cu vergele pînă la moarte. CAMIL PETRESCU, O. II 566. Am o vergea groasă care luminează-n casă (Lumînarea). SBIERA, P. 322. Face fata podișor, împletit din vergele subțiri, și îl pune subt căpătîi. ȘEZ. XIII 99.
♦ Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii, pe măsură ce aceasta se învelește pe sulul războiului de țesut, pentru a separa și a întinde firele; fuscel. Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68.

2. Fiecare dintre stinghiile fixate (cruciș) la cercevelele ferestrelor; gratie. Prin vergelele încrucișate ale ferestrelor, vederea se întindea peste toată lățimea rîului. ODOBESCU, S. I 139.
♦ Bară de metal (flexibilă) avînd diferite întrebuințări. Niște vergele lungi de alamă împodobeau pereții așteptînd picturile. BASSARABESCU, substantiv neutru 180.
♦ Vargă metalică cu care în trecut se curăța și se încărca pușca. Pe tine te lăsasem acasă ștergîndu-ți pușca: știi că ruginise încărcătura înăuntru și te apucaseși s-o scoți cu vergeaua. CARAGIALE, T. II 40.