eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă limba latină vulgară?

Care e limba latină vulgară?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "limba latină vulgară":
limba latină populară




Ce inseamna expresia      ă in literatură

"Eu, unul in toata vecia
Trist, cu obrazul crispat, vulgar imi traiesc comedia..
Trec nestiut si discret. "
Hexametrii tainei mele poezie de Eugeniu Sperantia

" s-a asezat la o masa din margine
langa un soi de pierde-vara vulgar -
sacoul cadrilat si ciorapi albi -"
Spre seara poezie de Gheorghe Grigurcu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adjectiv

1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. Am fost și eu de verb reflexiv:eo cîteva ori la bal mascat... E dezgustător... E o înghesuială vulgară... Un miros de corpuri nădușite. CAMIL PETRESCU, T. II 68. Directorul regreta că s-a coborît să discute cu un om atît de vulgar. REBREANU,

I. 13.

2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. [Ilenuța] grăbește, fiindcă o așteaptă acasă vulgare griji de gospodărie. C. PETRESCU, A. 459. Gherlaș a început să cunoască... o glorie ieftină, vulgară și lipsită de bani. SAHIA, N. 67. Comparațiunile lui Duiliu Zamfirescu... ies din cercul comparațiunilor vulgare. MACEDONSKI, O. IV 47.
       • (matematică) Logaritm vulgar = logaritm zecimal, vezi zecimal. Se cere să calculăm logaritmul zecimal sau vulgar al lui. N. ALGEBRA 75.

3. (Învechit, despre limbă) Vorbit de popor, popular. Mă condamni să-ți vorbesc în limba vulgară a părinților mei. ALECSANDRI, T. I 254. Nu știu, fi-va de toți înțăles acest cuvînt, căci este vulgar. BUDAI-DELEANU, Ț. 119.
       • (Învechit) Limba latină vulgară = limba latină populară.

4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Era o epocă fără nici un ideal, dedată unui materialism vulgar. GALACTION, O. I 337.