Ce înseamnă linie normală și substantivat, forme?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "linie normală și substantivat, forme": a dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact

" Dar e absurd, dar e banal In targa gandul lor sa mearga, Sa deie-n gropi si sa se sparga De un destept provincial,
De-un moft, care pe loc alearga, Care-i schilod si anormal, Ca o martoaga roaiba-sarga,
Ce stie drumul la spital"
Dare absurd poezie de Anatol Codru

" Ostenit si cu gatul uscat
eu respir normal pentru zodia mea
si foarte subtire mi-e umbra."
Si foarte subtire mi-e umbra poezie de Ioan MARGINEAN

NORMÁL, -Ă, normali, -e, adjectiv

1. Așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit. Cînd trebuia să aibă loc, în mod normal, proba? BARANGA,

I. 209. Cîntecul obișnuit al exploziilor nu era cel normal. MIHALE, O. 212. Numai dacă boala are evoluție normală. C. PETRESCU, C. vezi 97.
       • (Adverbial) Viața e grea în aceste cătune, chiar atunci cînd se desfășoară normal. BOGZA, C. O. 361.
       • Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe.
♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic); în toate mințile.

2. Care este conform cu o normă sau cu un grup de norme.
♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întîlnită cel mai des.

3. (Învechit, în expresie) Școală normală = școală menită a forma învățători, școală pedagogică.