eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție normal


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Normal [ nor-mal ]
VEZI SINONIME PENTRU normal PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului normal în mai multe dicționare

Definițiile pentru normal din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
NORMAL
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NORMAL:
NORMÁL, -Ă, normali, -e, adjectiv

1. Așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit. Cînd trebuia să aibă loc, în mod normal, proba? BARANGA,

I. 209. Cîntecul obișnuit al exploziilor nu era cel normal. MIHALE, O. 212. Numai dacă boala are evoluție normală. C. PETRESCU, C. vezi 97.
       • (Adverbial) Viața e grea în aceste cătune, chiar atunci cînd se desfășoară normal. BOGZA, C. O. 361.
       • Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe.
♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic); în toate mințile.

2. Care este conform cu o normă sau cu un grup de norme.
♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întîlnită cel mai des.

3. (Învechit, în expresie) Școală normală = școală menită a forma învățători, școală pedagogică.
Forme diferite ale cuvantului normal: normal-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



NORMAL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NORMAL:
NORMÁL, -Ă, normali, -e, adjectiv

1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.
       • Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, forme) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact.
♦ specializare Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic).

2. Care este conform cu o normă (1).
♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.

3. (învechit; în sintagma) Școală normală (și substantivat, forme) = școală pedagogică.

– Din limba franceza normal, latina normalis, italiana normale.
Forme diferite ale cuvantului normal: normal-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

NORMAL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NORMAL:
NORMÁL, -Ă, normali, -e, adjectiv

1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.
       • Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, forme) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact.
♦ specializare Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic).

2. Care este conform cu o normă (1).
♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.

3. (învechit; în sintagma) Școală normală (și substantivat, forme) = școală pedagogică.

– Din limba franceza normal, latina normalis, italiana normale.
Forme diferite ale cuvantului normal: normal-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NORMAL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NORMAL:
NORMÁL, -Ă

I. adjectiv

1. firesc, comun, obișnuit.
       • (despre oameni) sănătos (fizic și psihic).

2. conform unor norme.
       • (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent.

3. (chimie) concentrație normală = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție.

4. (matematică) secțiune normală = secțiune realizată cu un plan care conține normala (II,

1) într-un punct dat la suprafața secționată.

5. școală normală (și substantiv feminin) = școală în care se pregătesc învățătorii.

II. substantiv feminin

1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact.

2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un șir de ani de referință. (< limba franceza normal. latina normalis, italiana normale)
Forme diferite ale cuvantului normal: normal-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



NORMAL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NORMAL:
NORMAL adjectiv, adverb

1. adjectiv întreg, sănătos, zdravăn. (Ești om normal, îți dai seama ce ai făcut?)

2. adjectiv comun, obișnuit. (Un om normal.)

3. adjectiv firesc, obișnuit, regulat. (Puls normal.)

4. adjectiv firesc, natural, obișnuit, (învechit) fireș, (figurat) curat. (Aici nu e lucru normal.)

5. adjectiv obișnuit, ordinar. (Sesiune normal.)

6. adverb exact, regulat. (Trenul sosește normal.)

7. adverb absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur. (Crezi că vine azi?

normal!)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

NORMAL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NORMAL:
NORMÁL2 normală (normali, normale)

1) Care este în concordanță cu norma; conform normei; firesc; natural; obișnuit. Condiții normale.
       • În mod normal de obicei; de regulă.

2) (despre ființe vii) Care este în conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic și psihic). Copil normal.

3) și substantival: Școală normală școală unde se pregătesc învățători pentru școala primară. /<fr. normal, latina normalis, italiana normale
Forme diferite ale cuvantului normal: normală normali

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

normal
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru normal:
* normál, -ă adjectiv (latina normalis. vezi anormal). Conform normeĭ, regular, obișnuit: sănătatea e starea normală a omuluĭ. Școală normală, școală destinată să formeze institutorĭ și profesorĭ. S.f. geometrie Linie verticală saŭ verticală: toate corpurile cad urmînd normala. adverb În mod normal: a se dezvolta normal.
Forme diferite ale cuvantului normal: normal-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

NORMAL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NORMAL:
NORMÁL, -Ă adjectiv

1. Firesc, comun, obișnuit.
♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic).

2. Conform unor norme, unor reguli; regulat.

3. Școală normală = școală în care se pregăteau în trecut învățătorii și institutorii. [conform latina normalis, limba franceza normal, italiana normale].
Forme diferite ale cuvantului normal: normal-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

NORMAL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NORMAL:
NORMÁL1 adverb

1) În mod firesc; natural.

2) Conform prevederilor; cum trebuie. /<fr. normal, latina normalis, italiana normale

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

normal
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru normal:
normal a. care servă de regulă: sănătatea e starea normală a omului; școala normală, menită a forma învățători.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

normal
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru normal:
normál adjectiv masculin, plural normáli; forme singular normálă, plural normále
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Normal
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Normal:
Normal ≠ anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal
Definiție sursă: Dicționar de antonime

normal
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru normal:
normál adjectiv masculin, plural normáli; forme normálă, plural normále
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'NORMAL'
NORÍȚĂnoríuNORM-NORMÁNORMÁLNORMÁLĂnormăleáscăNORMALIÁN, -Ănormalicésc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL normal
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului normal dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ești om normal, îți dai seama ce ai făcut? 2.
Un om normal.
Puls normal.
Aici nu e lucru normal.
Sesiune normal.
Trenul sosește normal.
Crezi că vine azi? – normal!.
NORMÁL2 normală normali, normale 1 Care este în concordanță cu norma; conform normei; firesc; natural; obișnuit.
Condiții normale.
       • În mod normal de obicei; de regulă.
Copil normal.
3 și substantival: Școală normală școală unde se pregătesc învățători pentru școala primară.
Ești om normal, îți dai seama ce ai făcut? 2.
Puls normal.
Sesiune normal.

GRAMATICA cuvântului normal?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului normal.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul normal poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul normal sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE normal?
Vezi cuvântul normal desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul normal?
[ nor-mal ]
Se pare că cuvântul normal are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL normal
Inţelegi mai uşor cuvântul normal dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe
Învechit, în expresie Școală normală = școală menită a forma învățători, școală pedagogică
Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe
Linie normală și substantivat, forme = a dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact
învechit; în sintagma Școală normală și substantivat, forme = școală pedagogică
Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe
Linie normală și substantivat, forme = a dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact
învechit; în sintagma Școală normală și substantivat, forme = școală pedagogică
Chimie concentrație normală = cantitatea de substanță conținută într-o soluție, exprimată în echivalenți-gram la litru de soluție
Matematică secțiune normală = secțiune realizată cu un plan care conține normala II, 1 într-un punct dat la suprafața secționată
școală normală și substantiv feminin = școală în care se pregătesc învățătorii
Școală normală = școală în care se pregăteau în trecut învățătorii și institutorii



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL normal

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a se duce pe gârlă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
dintr-o dată, pe neașteptate
mulțimea moleculelor de apă conținute în rețeaua cristalină a zeoliților
a se pierde, a se risipi
pe nedrept, ilegal
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?