eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv de origine?

Care e locuțiune adjectiv de origine?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de origine":
de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Str`nge Tarile-Unite prin un nod nemuritor,
Cum origine au una, fie a lor =i fericire;
To i rom`nii sa inchege de fra i numai un popor"
Oda poezie de Gheorghe Asachi

" Sa-mi pot expune-n For si-n Coliseu
Intreaga mea origine divina...
As vrea sa ies din geometria-n spatiu"
Solilocul nebunului poezie de Ion Minulescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ORÍGINE, origini, substantiv feminin

1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen; început, izvor, obîrșie. Originea toponimicelor pur slave din limba noastră variază după regiuni. IORDAN, N. L. 57. Îi spuse apoi despre originea romînilor, cum și de cine au fost ei aduși pe aceste locuri. CREANGĂ, A. 164. E o schiță asupra originii și a limbii țiganilor făcută de despre Kogălniceanu, tînărul. NEGRUZZI, S. I 223.
       • Locuţiune adverbiala La origine = la început, la obîrșie. La origine, sistemul solar reprezenta o nebuloasă incandescentă, cu materia foarte rarefiată. GEOGRAFIA fizică 37.

2. Apartenența prin naștere la o anumită familie, grup social, națiune. Originea familiei lui [Creangă] e ardelenească, cel puțin după mamă. SADOVEANU, E. 93. Dovezi erau asemănarea cu portretul și multe alte împrejurări care nu ne interesează, legate însă de originea pînă acum obscură a lui Dionis. EMINESCU, N. 77.
       • Locuţiune adverbiala De origine = de proveniență, în ceea ce privește proveniența, de obîrșie; (determinat printr-un nume etnic) de naționalitate. Produse de origine animală. ▭ Constatăm, așa cum era de așteptat, că majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latină. GRAUR, forme L. 61.

3. (matematică) Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte.
♦ Punct sau reper de pe un sistem tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația.

– Variantă: orígină (BOGZA, C. O. 89, ALEXANDRESCU, P. 148, HASDEU,

I. vezi 257) substantiv feminin