eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție oficiu


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Oficiu [ o-fi-ciu ]
VEZI SINONIME PENTRU oficiu PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului oficiu în mai multe dicționare

Definițiile pentru oficiu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
OFICIU
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OFICIU:
OFÍCIU, oficii, substantiv neutru

1. Serviciu al unei administrații, biroul unde este instalat serviciul. Oficiu poștal. Oficiu de stare civilă. ▭ Moșneagul însă mereu se află în treabă, deși n-are nimic de făcut, se codește și nu pleacă, pînă nu închidem oficiul. PĂUN-PINCIO, P. 97.

2. Îndatorire specială, funcție; slujbă. A face oficiul de secretar.
       • locuțiune adjectiv și adverb Din oficiu = în conformitate cu o dispoziție luată de o autoritate (și nu la cererea cuiva). Avocat din oficiu. ▭ Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr? SAHIA, N. 83.

3. (Mai ales la plural ) Ajutor, serviciu. Recurg la oficiile tale.
       • Expresia: Bune oficii = intervenție binevoitoare, servicii făcute cuiva. S-a hotărît să recurgă la bunele oficii ale Engliterei. GHICA, la CADE.

4. (Mai ales determinat prin «divin») Slujbă bisericească, serviciu religios.(Rar) încăpere (mică) lîngă sufragerie (u_nde se depozitează tacîmuri, mîncăruri etc.). O altă ușă în stingă... duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu... ). SEBASTIAN, T. 256.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



OFICIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OFICIU:
OFÍCIU, oficii, substantiv neutru

1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.

2. Îndatorire (specială), funcție, slujbă.
       • locuțiune adjectiv și adverb Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva); figurat în mod automat.
♦ (învechit) Decizie, decret domnesc.

3. (La plural ) Ajutor, serviciu, înlesnire.
       • Bune oficii = intervenție (diplomatică) binevoitoare (a unui stat) în scopul unei concilieri (între state beligerante sau aflate în litigiu); servicii făcute cuiva.
♦ Rol, funcție.

4. Slujbă religioasă, serviciu religios.

5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. [Variante: (învechit) ofís substantiv neutru]

– Din latina officium, germana Offizium, limba franceza office.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OFICIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OFICIU:
OFÍCIU, oficii, substantiv neutru

1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.

2. Îndatorire (specială), funcție, slujbă.
       • locuțiune adjectiv și adverb Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva); figurat în mod automat.
♦ (învechit) Decizie, decret domnesc.

3. (La plural ) Ajutor, serviciu, înlesnire.
       • Bune oficii = intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva.
♦ Rol, funcție.

4. Slujbă bisericească, serviciu religios.

5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. [Variante: (învechit) ofís substantiv neutru]

– Din latina officium, germana Offizium, limba franceza office.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

oficiu
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru oficiu:
ofíciu (ofícii), substantiv neutru

– Serviciu; birou; meserie; funcție; slujbă religioasă.

– Variante învechit oficie. în franceză office, latina officium (secolul XIX). Este dubletul lui ofis, substantiv neutru, din limba franceza , prin intermediul limba rusă ofis, secolul XIX, învechit, și al ofichie, substantiv feminin (sarcină, misiune), din limba neogreacă ỏφφίϰιον, secolul XVIII, învechit

– derivat oficia, verb, din limba franceza officier; oficial (variantă secolul XVIII ofichial), adjectiv, substantiv masculin, din limba franceza officiel și mai înainte din limba neogreacă ỏφφιϰιάλης; oficialitate, substantiv feminin din limba franceza officialité; oficină, substantiv feminin, din limba franceza officine; oficios, adjectiv, din limba franceza officieux; oficinal, adjectiv, din limba franceza officinal; conform ofițer.
Forme diferite ale cuvantului oficiu: ofícii

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



OFICIU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OFICIU:
OFÍCIU substantiv neutru

1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.
oficiu diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională; din oficiu = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial.

2. funcție, îndatorire, slujbă.

3. (la plural) servicii, ajutoare, înlesniri.
♦ bune ĩi = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante.

4. slujbă religioasă.

5. mică încăpere lângă sufragerie, în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei. (< latina officium, germana Offizium, limba franceza office)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

OFICIU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OFICIU:
OFÍCIU substantiv neutru

1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.
       • Din oficiu = fără a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial.

2. Funcție, îndatorire, slujbă.

3. (la plural ) Servicii, ajutoare, înlesniri.
       • Bune oficii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante.

4. Slujbă religioasă.

5. Mică încăpere lângă sufragerie în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei; cămară. [pronume -ciu, variantă ofițiu substantiv neutru / conform latina officium, germana Offizium, limba franceza office].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

oficiu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oficiu:
oficiu n.

1. post, funcțiune: a face oficiul de secretar;

2. biurou: oficiu telegrafo-poștal;

3. serviciu: a recurge la bunele sale oficii; din oficiu, din propria sa voință, fără a fi cerut: jurământ dat din oficiu; advocat din oficiu, numit de tribunal spre a apăra pe un acuzat;

4. rugăciuni, ceremonii bisericești: oficiul divin;

5. sfântul Oficiu, tribunalul Inchizițiunii.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OFICIU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OFICIU:
OFÍCIU oficiui n.

1) Serviciu administrativ special în cadrul unei întreprinderi sau instituții. oficiu poștal. oficiu comercial.
       • Din oficiu a) în conformitate cu o dispoziție a autorităților oficiale; b) în mod automat.

2) Local al acestui serviciu.

3) învechit Decret domnesc. 4): oficiu divin slujbă religioasă. /<lat. officium, germana Offizium, limba franceza office
Forme diferite ale cuvantului oficiu: oficiui

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

OFICIU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OFICIU:
OFICIU s.

1. datorie, îndatorire, obligație, sarcină. (Și-a îndeplinit bine oficiu de gazdă.)

2. (termen bisericesc) ceremonie, serviciu, slujbă. (oficiu divin.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

oficiu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oficiu:
ofíciu [ciu pronume ciu] substantiv neutru, articulat ofíciul; plural ofícii, articulat ofíciile (-ci-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

oficiu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oficiu:
ofíciu substantiv neutru [-ciu pronume -ciu], articulat oficíul; plural ofícii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'OFICIU'
OFÍCIIOFICÍNĂOFICINÁLOFICIÓSOFÍCIUOFICLEÍDoficlídOFIDIÁNOFIDIÉNI

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oficiu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oficiu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
OFÍCIU oficiui n.
Oficiu poștal.
Oficiu comercial.
       • Din oficiu a în conformitate cu o dispoziție a autorităților oficiale; b în mod automat.
4: oficiu divin slujbă religioasă.
Și-a îndeplinit bine oficiu de gazdă.
Oficiu divin.
Și-a îndeplinit bine oficiu de gazdă.

GRAMATICA cuvântului oficiu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oficiu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oficiu poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul oficiu sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul oficiu are forma: ofícii
    VEZI PLURALUL pentru oficiu la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE oficiu?
Vezi cuvântul oficiu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oficiu?
[ o-fi-ciu ]
Se pare că cuvântul oficiu are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL oficiu
Inţelegi mai uşor cuvântul oficiu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv și adverb Din oficiu = în conformitate cu o dispoziție luată de o autoritate și nu la cererea cuiva
Bune oficii = intervenție binevoitoare, servicii făcute cuiva
locuțiune adjectiv și adverb Din oficiu = care este în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate și nu la cererea cuiva; figurat în mod automat
Bune oficii = intervenție diplomatică binevoitoare a unui stat în scopul unei concilieri între state beligerante sau aflate în litigiu; servicii făcute cuiva
locuțiune adjectiv și adverb Din oficiu = care este în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate și nu la cererea cuiva; figurat în mod automat
Bune oficii = intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva
♦ oficiu diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională; din oficiu = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; în mod oficial
♦ bune ĩi = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante
Din oficiu = fără a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; în mod oficial
Bune oficii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oficiu

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Regional; despre țesături a da în undă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
artă dezvoltată în china, prezentând o arhitectură specifică pagode, temple cu o bogată decorație pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeș, legată de cult, pictură pe mătase suluri, sau pe zidurile templelor etc
farfurie zburătoare
a spăla, a clăti
comandant cu grad de subofițer al unei fanfare militare; peiorativ plutonier
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?