eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adjectiv și adverb în public?

Care e înțelesul expresiei locuțiune adjectiv și adverb în public?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv și adverb în public":
care are loc în fața unui anumit număr de persoane, în văzul lumii





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Ai tot ce-ti trebuie: hartie,
Cerneala, public indulgent,
Parale si tipografie, "
Catrene improvizate poezie de George Topirceanu

" Atuncea din s`nul meser ar ie=i genii mare e.
Cela ce pe drumul public pe calatori a pradat,
De avea indemn, mijloace ca virtutea sa inve e,"
Educatie poezie de Gheorghe Asachi
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PÚBLIC2, -Ă, publici, -e, adjectiv

1. Care aparține colectivității sau provine de la o colectivitate de oameni; care se referă la public1, care privește pe toți, la care participă toți. Omul,făcînd bine, nu atîrnă decît de sine și poate brava judecata publică. NEGRUZZI, S. I 289. În principate, sistemele în luptă cu lumina, cu mișcarea publică... s-au desfăcut și se desfac din zi în zi. RUSSO, S. 47. Opinie publică = părere, judecată a colectivității; prin extensie public1. Aș fi expus ministerul la o sută de articole fulgerătoare în toate foile romîne și opinia publică ar fi fost contra mea. BOLINTINEANU, O. 440. Viață publică = viață politico-administrativă a unui stat; activitatea cuiva în legătură cu funcțiile de stat pe care le ocupă.
♦ (În opoziție cu privat) Care este pus la dispoziția tuturor, de care poate dispune oricine, la care au toți acces (gratuit sau cu plată). Telefon public. ▭ În aceeași săptămînă apărea la Craiova într-un proces, la Iași într-o întrunire publică. C. PETRESCU, Î. I

11. Am intrat în grădina publică, o grădină mică și gătită ca de sărbătoare. BASSARABESCU, substantiv neutru 24. Lungi popasuri prin aleile ascunse ale grădinilor publice din Iași. CREANGĂ, A. 133.
♦ Care are loc în prezența unui mare număr de oameni; în public. Nota obținută a fost nota maximă, pe lîngă un supliment de laudă publică. GALACTION, O. I 58.
♦ (Adverbial, rar) în fața publicului1, în public1. Ne vom constitua public într-o societate cu un guvern sau cap al emigrației. BĂLCESCU, la GHICA, A. 551.

2. De stat, al statului. Venituri publice. Drept public = (spre deosebire de drept privat) sub împărțire mai veche a dreptului, care se ocupă de relațiile persoanelor cu statul. Minister public = instituție judiciară care reprezenta, în regimul trecut, interesele statului și ale societății în cauzele penale; prin extensie magistratul care reprezenta această instituție. vezi procuror. Forță publică = organ polițienesc al statului burghez, însărcinat cu menținerea ordinii. Datorie publică = datorie a statului rezultată din împrumuturi interne sau externe.
♦ (Despre persoane) Care ocupă o funcție de stat. Neputînd fi învățător public. fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică. EMINESCU, N. 52. Acest impiegat public îi plătește foarte rău chiria. NEGRUZZI S. I 301. Învățămînt public (sau instrucție, școală publică ) = învățământ, instrucție, școală organizate, îndrumate și controlate de organele administrației de stat. Sînteți chemat a opera salutare reforme în instrucția publică! ALECSANDRI, S.

5. La școala publică se învăța numai grecește. NEGRUZZI, S. I

3.